Şi pentru că tot sunteţi aici…
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
Nu ştiu cum e cu francezii sau dacă apare la toată lumea exact în forma asta, dar uite că oamenii au dorinţe faţă de mamă, fiică, soră, verişor, perfect normale, căci prin cap poate să îţi treacă orice, dar simt nevoia să googălească pentru a obţine o confirmare oficială a interdicţiilor Supraeului. Şi ce e mai de încredere decât un motor de căutare? Eu când nu sunt sigură care e varianta gramaticală corectă o introduc acolo şi îl aştept pe el să mă corecteze.
ai incercat si cu "ma simt norocos"? m-ar interesa interpretarea ta si in sensul asta 🙂
Crezi că scopul vieții mele este să fac interpretări?!?!
Te anunț că nu este, e vorba pur și simplu de o colaborare cu acest site, din cauză că sunt o frustrată pauperă ce nu-și permite analiza personală, deci nu poate să se ocupe de cazuri și oameni adevărați, ci de personaje din cărți, sau filme, sau de alte prostii lipsite de importanță.
Și nu știu unde ai văzut interpretare în acest articol, era doar o constatare, din categoria funny&deep&whatever.
Presupun că nu te referi la butonul ”mă simt norocos”, pentru că nu dă niciun rezultat relevant în acest sens. Dar ia interpretează-mi tu următoarele rezultate ale alăturării de cuvinte pe care ai propus-o, de pe Google-ul meu de acasă:
Mă simt norocoasă că mama e o vacă proastă și că pot să mă consider inteligentă prin comparație.
Mă simt norocoasă că nu m-a violat și boul sinistru de taică-meo
Mă simt norocoasă că sunt o ratată penibilă care împlinește mâine 25 de ani, aș putea să fiu o ratată penibilă care împlinește mâine 35.
În sfârșit, mă simt norocoasă că pot să mă izolez de tot felul de ironii ieftine sau de vorbe fără pic de sens, când îmi dau singură un shut down.
Ma intreb de ce oare nu apare si "it is wrong to sleep with your son"? Adica mamele sunt scutite de dorinte incestuoase?
Si eu ma simt norocoasa ca stiu cand sa vorbesc si cand sa tac. Arareori gresesc. E o chestie care se invata in timp.
Prin "interpretare" cred ca se poate intelege comentariu personal, explicație… si nu vad nimic rau in asta. Prea multa agitatie pentru nimic.
nimic nu se invata "in timp", nici macar simtul umorului
daca nu ai spatiu (interior)
anonim 3
Prea multi anonimi la o agitatie ce insemna mult, ar putea fi o varianta.
It is wrong to be anonymous
to get angry
to have humor
to have no humor
A devenit un joc de societate, vad. Prin secolul al XVII-lea chiar exista un joc prin care deschideai la intamplare o carte (de obicei, Biblia), iar randurile asupra carora iti cadeau ochii semnificau ceva pentru viitorul sau destinul tau.
Ma mai gandesc la interpretarile jungiene despre I Ching. Cred ca suntem tentati sa-i atribuim lui Google si o functie oraculara. Scuze pentru lipsa de umor a ultimei remarci!
it is wrong to ever split an infinitive
it’s wrong to friend your boss on Facebook (according to a survey conducted by Liberty Mutual’s Responsibility Project)
"Crezi că scopul vieții mele este să fac interpretări?!?!
Te anunț că nu este, e vorba pur și simplu de o colaborare cu acest site, din cauză că sunt o frustrată pauperă ce nu-și permite analiza personală, deci nu poate să se ocupe de cazuri și oameni adevărați, ci de personaje din cărți, sau filme, sau de alte prostii lipsite de importanță.
…………………………….
Mă simt norocoasă că mama e o vacă proastă și că pot să mă consider inteligentă prin comparație.
Mă simt norocoasă că nu m-a violat și boul sinistru de taică-meo
Mă simt norocoasă că sunt o ratată penibilă care împlinește mâine 25 de ani, aș putea să fiu o ratată penibilă care împlinește mâine 35.
În sfârșit, mă simt norocoasă că pot să mă izolez de tot felul de ironii ieftine sau de vorbe fără pic de sens, când îmi dau singură un shut down. "
Astfel de comentarii sunt menite sa incite si sa atraga alte comentarii.
Metoda nu este deloc laudabila, dar are efecte vizibile; calitatea o pun la indoiala.
Ei, si daca semnezi comentariul, atunci nu apare. Semn ca am avut dreptate 🙂
Aladdin
Probabil nu a mai intrat nimeni in weekend sa il aprobe. Scopul vietii mele nu este nici sa atrag comentarii, imi pare rau ca te dezamagesc. Pur si simplu scriu niste chestii la nervi, am o problema cu anger management. Si mai am o problema ca de multe ori e pura proiectie. In schimb nu am nicio rusine sa recunosc asta, ceea ce face vorbele mele mai putin inutile decat ale altora, macar sunt incarcate de afect.
ce te face a crezi ca's mai 'putin inutile decat ale altora'?
Ca un gand personal: Imi plac comentariile si criticile, chiar acide, polemice – dar nu si procesele de intentie. Din experienta mea, sunt nocive si nu duc la nimic. Prevenitori – si polemici, in acelasi timp: e oare cu putinta o asemenea combinatie?
Mi-a placut interpretarea "Google – functie oraculara"… :)) Nu m-as fi gandit… 🙂
Dar gandirea magica legata de "deschiderea cartii" (e vorba de Biblie) este inca de actualitate, chiar in practica ortodoxa, am impresia. Si cred ca nu e lipsita de contactul cu realitatea (subiectiva) pentru ca este validata de cel caruia i se ghiceste.
Cred ca e vorba de fapt – indiferent daca vorbim de Google, Biblie sau cartile de tarot – de un Inconstient personal, colectiv, comunitar, oricum, impartasit, in care destinul meu nu poate fi conceput in afara unui context virtual, paranormal, litarar scris tot de catre semeni ai mei sau, e ca si cum as spune ca, orice mi se intampla este de inteles pentru ca se inscrie in ceea ce Inconstientul nostru poate concepe.