Opera lui Serge Tisseron, putin cunoscuta in Romania, cuprinde numeroase articole si carti, care graviteaza in jurul catorva teme principale:

1. Secretele de familie (Tintin et les secrets de famille, La Honte, psychanalyse d’un line social, Secrets de famille, Mode d’emploi, Le petit livre pour mieux vivre les secrets en famille);
2. Relatiile care se stabilesc cu imaginile (Le Mystere de la chambre claire: Photografie et inconscient, Comment Hitchcock m’a gueri: Que cherchons-nous dans les images?, Psychanalyse de l’image: Des premiers traits au virtuel, Les Bienfaits des images, Le bonheur dans l’image);
3. Raporturile noastre cu noile tehnologii (L’intimite surexposee, L’enfant au risque du virtuel, Faut-il interdire les ecrans aux enfants?, Manuel a l’usage des parents dont les enfants regardent trop la television, Nes avec la tele, Enfants sous influence, Les ecrans rendent-ils les jeunes violents?).

Serge Tisseron desprinde conditiile particulare care pot face din imaginile psihice vectorii si martorii privilegiati ai secretelor intre generatii, concurand cu manifestarile verbale si comportamentale ale acestora, in articolul “Les images psychiques entre les generations”.

Serge Tisseron

Mecanismele transmiterilor

Influentele vietii psihice ale unei generatii asupra alteia (inter si transgenerationale) au tendinta sa functioneze ca indicii. Serge Tisseron are in vedere diferite moduri de influenta susceptibile sa mobilizeze si / sau sa intretina imagini in orice familie. Exista patru tipuri:

• Influente intr-un mod senzorio-afectivo-motor privind comportamente, emotii si trairi (mai ales de placere si durere, dar nu numai);
• Influente prin limbaj pe versantul sau vocal cu componentele si asocierile fonetice care intervin in functionarea familiala cotidiana – in special legende si basme preferate in fiecare familie – sau chiar in istoriile povestite cu ocazia evenimentelor familiale importante, precum nasterea, inmormantarea sau sarbatorile;
• Influentele prin limbaj verbal pe versantul semnificatiilor organizate prin cuvinte (din care fac parte lapsusurile) intervin in aceleasi circumstante ca si precedentele si mereu mai mult sau mai putin in raport cu ele;
• Imaginile materiale sau obiectele susceptibile de a provoca sau de a intretine imagini psihice. Imaginile materiale pot face obiectul expunerii familiale sau al venerarii. Ele sunt transmise prin daruri sau prin mostenire, dar isi exercita influentele si prin puneri in garda, amenintari sau promisiuni cu care sunt asociate.

Secretul de-a lungul generatiilor

Ceea ce este interzis din punctul de vedere al simbolizarii verbale – copilul neputand simboliza cu cuvinte ceva care nu este vorbit de parintele sau – gaseste in expunerea in imagini o cale privilegiata a ceea ce este interzis sau imposibil de spus; nu este interzis sa incercam sa ni-l reprezentam. Aceasta abordare a influentelor intre generatii in termeni de traumatism (individual sau colectiv) nedepasit permite luarea in considerare a caracterului “obsesiv”, “insuportabil” sau “de negandit” ale anumitor imagini psihice pentru un subiect sau pentru un grup, in legatura cu evenimentele survenite in viata inaintasilor sai.

Fiecare dintre noi traieste la un moment dat o experienta complexa care implica o participare in diferite domenii:

• domeniul reprezentarilor si imaginilor la care sunt atasate amintiri;
• domeniul afectelor care cuprind diferite categorii de senzatii, emotii, sentimente;
• domeniul potentialitatilor de actiune care include actele realizate efectiv in raport cu evenimentele fizice si psihice, dar si cu potentialitatile de actiune musculara pregatite, dar nerealizate si care nu sunt insotite neaparat de imagini;
• participarile corporale.

Reusita introiectiei consta in faptul ca cele patru serii de componente ale experientei raman legate in elaborarea pe care subiectul o face. Acest travaliu elaborativ al introiectiei este in mare parte involuntar si in mare parte inconstient. Aceasta elaborare leaga ansamblul elementelor experientelor noi de elementele personalitatii anterioare a subiectului si de urmele lasate in el de experintele precedente.

Din pacate in anumite cazuri aceasta integrare prin auto-elaborare (sau travaliu de introiectie) este imposibila. Aceasta imposibilitate poate fi legata de doua serii de cauze. Prima serie este cea identificata de Freud: Anumite experiente produc conflicte intra-psihice intre dorintele legate de pulsiuni, pe de o parte, si interdictiile interiorizate legate de Supraeu, de cealalta parte. Dar anumite experiente nu pot fi introiectate dintr-un alt motiv: dorinta subiectului de a sti si de a intelege intra in conflict cu interdictiile anturajului. Asa este in cazul secretelor de familie atunci cand o interdictie de a intelege si de a sti este pusa unui copil in relatie cu un domeniu precis al istoriei familiale.

Imaginile formate de un copil in legatura cu secretul unui parinte au o dubla origine. Pe de o parte este vorba de imagini ale obiectelor sau situatiilor pe care copilul le-a perceput ca susceptibile sa mobilizeze angoasa parintelui in mod repetitiv sau intens. Si pe de alta parte, este vorba de magini pe care copilul le construieste pornind de la cuvinte sau bucati de cuvinte pe care le-a simtit investite cu o mare incarcatura emotionala in discursul parintilor si pentru care nu i s-a dat nici o explicatie. Altfel spus, ele sunt create de copil in legatura cu clivajul si suferinta parentala si ghidate de dorinta de a intelege dificultatile parintelui pentru a incerca sa-l protejeze. Aceste imagini pot ramane izolate de restul functionarii psihice sau se pot organiza in scenarii.

Ma voi referi acum pe scurt la articolul “Jocul video in adolescenta ca punere in scena a familiei imaginare”, aparut in revista de terapie familiala psihanalitica Divanul familial, 2008. Adolescenta produce o reluare maturativa a tot ce a marcat prima copilarie si mai ales primele schite ale stimei de sine, ale gestionarii emotiilor si ale modalitatilor privilegiate de atasament. Daca bazele in aceste domenii diferite au fost puse bine, jocul constituie tentativa de a organiza vechile experiente si de a trai experiente noi, exact ca in orice alt joc. Dimpotriva, daca aceste baze nu au fost puse bine, jocul cu continuturile sale lasa loc tentativei de a scapa de angoasele catastrofice stabilind cu calculatorul o relatie privilegiata, chiar exclusiva. Aceasta situatie corespunde cu ceea a ce Serge Tisseron a numit “diada numerica” (2006). Copilul se inchide in tentativa de a folosi calculatorul nu ca pe un spatiu de semnificatii simbolice, ci ca pe un partener de interactiune. El incearca sa reia relatiile problematice cu anturajul sau precoce. Dorinta lui este de a se vindeca, dar pericolul este ca el sa-si reduca din ce in ce ma mult lumea la jocul sau, fara sa obtina o veritabila satisfactie, pana la izolarea sociala care poate fi foarte grava. Adolescentul intra atunci in jocul patologic, compulsiv si repetitiv.

Constituirea unei astfel de “diade numerice” poate raspunde mai multor necesitati:

• a gasi un atasament sigur (cand istoria precoce a fost marcata de nesiguranta);
• a-si stapani excitatia (in cazul excitatiilor precoce excesive, insuficiente sau neadaptate);
• a gasi un acordaj afectiv satisfacator;
• a da o forma idealului atunci cand au existat frustrari narcisice excesive.

Fiecareia din aceste situatii ii corespunde o abordare teoretica distincta: J. Bowlby (1969-1980) pentru atasamentul nesigur, P-C. Racamier (1980) si J. McDougall (1982) pentru mamele narcisice si excitante, D. N. Stern pentru deficientele acordajului afectiv precoce si H. Kohut (1974) pentru patologiile idealului. In fiecare din aceste cazuri, abordarea familiala se dovedeste utila, ceea ce l-a inspirat pe Tisseron sa propuna o terapie familiala adolescentilor care joaca excesiv.

Alegerea pe care o face fiecare jucator a unui personaj numit “avatar” si narativitatea in care se angajeaza sunt repere importante pentru a intelege in acelasi timp dinamica sa psihica personala si reprezentarile pe care le are despre familia sa. Uneori creaturile lumii virtuale sunt apropiatii nostri, alteori suntem noi insine, spune Serge Tisseron referindu-se la modul in care jucatorul isi alege si construieste avatarul in conformitate cu temerile si dorintele sale inconstiente si cu tipul alegerii de obiect.

Rusinea este alt subiect caruia i-a dedicat o carte, in stransa legatura cu problematica secretelor de familie si cu transmiterea inter si transgenerationala. Rusinea joaca un rol important in influentele pe care o generatie le are asupra alteia (1992). O rusine familiala acoperita de tacere ar putea sa se exprime mai tarziu prin boli psihice sau fizice la descendenti. Consecintele grave ale unor astfel de secrete pot exista pentru generatiile urmatoare chiar daca faptele rusinoase care i-au afectat pe unul sau pe altul dintre parinti sunt in final cunoscute de catre descendenti, de exemplu in momentul pubertatii sau varstei adulte. Aceste traumatisme nedepasite pot fi de natura personala, dar si legate de o istorie colectiva.

Serge Tisseron va fi prezent la 18 decembrie 2010 la libraria Carturesti de la Muzeul Taranului Roman, incepand cu ora 17, prilej cu care va sustine o conferinta, va raspunde la intrebari si va lansa prima lui carte in traducere romaneasca la Editura Trei – Psihologia jocurilor video.