Fotografii şi legende. Din terapie şi, da, terapeutice!

…am găsit 3 stări şi toate într-un „Eu”. Am găsit starea de „Părinte” care ţine evidenţa tuturor regulilor, principiilor şi învăţămintelor primite din exterior într-un timp când încă nu exista „de ce?”. Am găsit starea de „Copil” – ludicul plin de emoţii şi sentimente care s-au acumulat ca reacţie la regulile, principiile şi învăţămintele primite. Am găsit starea de „Adult” care apare atunci când trebuie să rezolve o problemă şi care a învăţat de unul singur că uneori „Părintele” şi „Copilul” se înşeală şi că trebuie să se bazeze pe ce a descoperit singur. Când le-am găsit, din păcate, se cam certau (foto 2, foto 8)

Ajungem, intrăm, cam cu 10 minute înainte de ora vernisajului.

O clipă, 

strigă organizatorii,

încă nu suntem gata!

Îşi iau toate precauţiile şi sunt foarte amabili – în fapt, amabile. Guta, care susţine fotografiile, are un comportament imprevizibil. Pe pereţi, fotografiile. Interesante. Intrăm, ne aşezăm, răsfoim pliantul expoziţiei. Cu fotografii şi cu legendele fotografiilor. Urcăm la etaj, unde expoziţia continuă – pe trepte, o fotografie cedează şi cade. Guta! Îi iau un interviu artistei Ileana Gabriela Szasz (interviu ce va fi difuzat în emisiunea Dosarele PSI din 5 februarie de la Radio România Cultural – ascultaţi, ascultaţi, ascultaţi!), la etajul al doilea / mansarda cocheta a sediului clinicii PsyMotion; foarte primitor sediu de altfel, într-o vilă veche, cu gust renovată, aranjată. Fotografiez. Aştept să înceapă vernisajul – nu-i aşa, lansarea! Vernisajul nu mai începe, deşi lumea continuă să vină, rând pe rând, unul câte doi câte trei, şi să se integreze în spaţiu. Aflăm cumva că nu va fi o lansare convenţională, căci artista Ileana Gabriela Szasz nu agreează ideea unui speech. Supriză! Dar, cumva, ne simţim toţi uşuraţi. Eu, cel puţin. Regret că nu am putut să filmez un clip video cu speech-ul artistei fotograf. Dar spontaneitatea, autenticitatea, dorinţa primează, nu-i aşa. Printre picături, reuşesc să schimb două vorbe şi cu psihoterapeutul Eugen Hriscu, pe care-l citesc pe blogul său – despre călătoria sa profesională recentă la Tbilisi şi despre ce a descoperit în capitala gruzină.

la fel

Expoziţia e deschisă până la 4 sau 5 februarie. În sediul PsyMotion din strada Sebastian 203, foarte aproape de Răzoare. Părerea (nu doar a) mea e că fotografiile merită, chiar merită văzute. Aspecte ale conştientizării dintr-o terapie. Cum anume? o întreb în interviu pe realizatoarea lor: epic, metaforic? Cumva… şi par, şi sunt – terapeutice. Fără etichete sau categorisiri. Dar intense. Câteva exemple – mai jos. (Legendele îmi plac aproape la fel de mult ca fotografiile).

…am găsit dorinţa de a refuza să mă supraacomodez cu problemele (foto 20)

Ileana Gabriela Szasz

Îi mulţumesc artistei pentru permisiunea de a reproduce fotografii din expoziţie (şi, mai întâi de toate, pentru că mi le-a furnizat), precum şi organizatorilor, pentru deosebita şi calma lor amabilitate.