Citiţi "la cald" corespondenţele de la Conferinţa Naţională Alzheimer 2021 >>

  • Despre
  • Autori
  • Parteneri
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact
Sustine Gradiva
 
Cafe Gradiva
Cauta terapeut
Esti terapeut? Inscrie-te!
  • Prima pagină
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Psi
    • Psihoterapie
    • Psihanaliză
    • Psihiatrie
    • Psihologie
  • Cultură
  • Societate
  • Podcast
No Result
View All Result
Cauta terapeut
Esti terapeut? Inscrie-te!
No Result
View All Result
Cafe Gradiva
No Result
View All Result
Caută terapeut | Terapeut? Înscrie-te!
Prima pagină Cafe Gradiva

“Si noi venceremos in final!” Primele concluzii de la al 100-lea meeting al APsaA

Cafe Gradiva by Cafe Gradiva
in Cafe Gradiva
9
“Si noi venceremos in final!” Primele concluzii de la al 100-lea meeting al APsaA
0 Shares
Share
Share
Pin
Tweet

Citeştedespre

Teste de personalitate psihanaliză psihometrie

Psihologia pe numere: teste de personalitate, o scurtă istorie

4 ianuarie 2021
Woody Allen Bananas psihanaliză

Woody Allen în psihanaliză. Cel mai faimos analizand al lumii împlineşte azi 85 de ani!

22 decembrie 2020
Donald Trump presedintia identificare proiectiva

Sechele: Vindecându-ne de preşedinţia lui Donald Trump

29 noiembrie 2020

"Si noi venceremos in final!" Primele concluzii de la al 100-lea meeting al APsaA
Black Swan ruleaza acum la cinematograful din centru
Salut Dorin,

Uite cateva din cateva din gandurile mele dupa conferinta.

E frig aici in Ann Arbor de unde iti scriu. Sunt -10 grade si sunt in bucatarie la caldura si stau cu radioul national (NPR) si ascult ce se intampla in Tunisia. E ciudat, dar am senzatia ca sunt intr-o gaura de timp. Ascult comentatorii cu accente faine, exotice, si imi povestesc ca a fost un dictator care a omorat oameni, cu o sotie care a fost urata de toata lumea cu lingouri de aur in banci franceze, si ca revolutia a invins.

Iti dai seama ca ma duc in timp cand aveam treisprezece ani si auzeam acelasi lucruri, dar le simteam foarte tari, foarte puternice si traumatice. Parca ma intorc intr-un timp nemetabolizat, un timp suspendat, ca atunci cand asteptam infricosat sa adorm, si ramurile copacului din fata camerei mele se izbeau de ferestre si eram inghetat. Si am si senzatia de exaltare, ca atunci cand simteam ca se deschid lucruri noi, cu totul extraordinare, pe care abia le intuiesc.

"Si noi venceremos in final!" Primele concluzii de la al 100-lea meeting al APsaA
Ann Arbor e un oras deschis. Are legi proprii in privinta marijuanei şi fumatul este pedepsit doar civil, cu o amenda. Are un festival de hashbash anual.

Si desi o parte din mine se simte locuind intr-un timp fara viata, undeva inghetat, ca un Apolodor in Labrador, o alta parte din mine stie ca sunt altcineva, sunt diferit de adolescentul infrigurat, si ca iti scriu tie despre conferinta psihanalistilor americani. Si cred ca ce aud acum in mine e ce am simtit si New York.

"Si noi venceremos in final!" Primele concluzii de la al 100-lea meeting al APsaA
Imagineaza-ti-l pe domnul asta la -10 grade cantand foarte fain in campus. Pune o nota diferita pe “curajul de a visa,” nu?

Senzatia mea este ca psihanaliza americana ca domeniu conceptual a fost prinsa intr-un soc in anii ’80 si ’90. Un soc pentru ca a fost inghesuita in razboaiele pentru Freud. Psihanaliza a fost acuzata ca nestiintifica, ca inchisa, ca dictatoriala si ca operand ca o vanzatoare de iluzii. De acolo vine puternic si un stereotip cu analistul adormit, sau cel care se plange in Manhattan, daca nu ma insel, propriei paciente la telefon. Si cred ca toate plangerile astea au venit nu numai din rezistente, cat si din refuzul psihanalistilor de a folosi metode empirice sau din epurarile permanente legate de ortodoxie (vezi cazurile din istorie ale lui Jung, Adler, Ferenczi sau Horney), sau din tendinta de imaginare a psihanalizei ca fortareata asediata de detractori. Evident, imaginea asta se tese pe propria mea memorie a unor ani inchisi si tristi intr-o Romanie frigider.

Acum, nu am sa sar in barca unui progresism luminos si sa iti spun ca experienta mea la intalnirea de 100 de ani a fost „a unui mare salt inainte”. Totusi, cred ca psihanaliza americana s-a schimbat enorm. Cred ca psihanalistii s-au trezit ca fiind nedoriti, deodata, cu programele lor greoaie de acreditare, cu regula celor patru sau cinci sedinte, cu prestigiul cultural subrezit. Cred ca s-au trezit deodata in afara departamentelor de psihologie sau stiinte politice. Cred ca s-au trezit intr-o lume in care pastilele si terapiile scurte au devenit metodele imediate de interventie psihologica.

Miza importanta a psihanalizei este ca este un domeniu al psihologiei adanci. Asta inseamna o poveste despre o relatie initiala, triadica, cu cei doi parinti. In timpurile unui cantitativism si cauzalitati stricte, atent urmarite, psihologia adanca pare ca apartine unor dinozauri care vor sa spuna o poveste magica despre un teritoriu inexistent. In riscul asta mi se pare ca exista o mare promisiune. Promisiunea mi se pare ca exista si intr-o fidelitate fata de inceputuri, fata de o traditie in care Freud s-a luptat cu un scepticism scientist dur. Promisiunea mi se pare ca exista intr-o nevoie de aliati si de prieteni si din nevoia de a construi poduri intelectuale. Promisiunea mi se pare ca exista in ceea ce Freud articula in 1918 ca deschidere fata de social si in nevoia de clinici libere unde tratamentele pentru cei fara resurse sa fie gratis.

Acum, te rog sa ma intelegi bine, psihanalistii de la Waldorf Astoria nu au discutat despre clinicile libere pe care Freud le visa. Pozitiile de clasa sunt inca un subiect sensibil in psihanaliza. Dar cred ca traditia social-democrata din care s-a nascut psihanaliza a inceput sa fie mai clara pentru ApsaA. Daca nu am auzit discutiii legate de tarife, iar ele sunt probabil exorbitante in Manhattan, am auzit interventii legate de cum masculinul si femininul sunt articulate in terapie. Am auzit despre legaturile pe care psihanaliza le poate face cu socialul, considerat in anii ’90 in afara experientei terapeutice. Am auzit un pic despre ce inseamna orientarile sexuale diferite pentru teoria analitica.

Cred ca cel mai fertil din punct de vedere teoretic a fost pentru psihanaliza imbratisarea scolilor disidente sau ale celor tinute in umbra sau la distanta. Intr-o alta metafora personala si riscanta, psihanaliza americana s-a comportat ca un partid comunist care s-a deschis catre contestare si pluralism. Scoala independenta a obiectelor relationale (Winnicott, Marion Milner), kleinienii, intersubiectivistii (Stolorow), empiristii teoriei atasamentului (Stern, Fonagy, Mayes), psihologia sinelui (Kohut) si teoriile relationale (Fairbairn, Mitchell) sunt astazi teoriile-cheie. Cumva, in anii inceputurilor, psihanalistul in terapie era gandit ca un activist care isi verifica teoriile, pentru ca el constituia avangarda cunoasterii. Disputele teoretice astazi sunt legate de experientele pacientului (pacientei) in terapie, de validarea emotiilor lui, de analiza reactiilor analistului, de procesele intersubiective si mutualitatea intre doi parteneri. Psihanaliza s-a intors decisiv catre relatia intre doi parteneri si experienta celui analizat.

"Si noi venceremos in final!" Primele concluzii de la al 100-lea meeting al APsaA
Eu, in birou la mine, si cu Pink Freud pe perete. Bine, cand zic eu, zic o parte din mine…

Acum, cred ca inca exista o fantezie a salvatorilor din afara care sa readuca teoria psihanalitica pe un piedestal. La ultimul panel despre psihanaliza si filosofie doua lucruri mi s-au parut importante. Lear, care este un filosof extraordinar, cu o catedra proeminenta la University of Chicago, si-a prezentat lucrarea ca un fel de atac la adresa ideii tari de cauzalitate in stiinta. Senzatia mea a fost ca teza lui zice cam asa:

Uite, voi cei din statistica si analize cantitative, voi aveti o idee incorecta despre cauzalitate. Noi, in psihanaliza, avem o idee mai buna de problemele cauzalitatii.

In alte cuvinte,

noi suntem minoritarii, criticii, care ne folosim de un val mai mare, cantitativ, sa ne cream o nisa.

Si noi venceremos in final. Mi-a adus aminte de singura replica dezastruoasa a candidatului Obama, cand i-a spus lui Hillary Clinton, care era atunci „hegemonica” in partidul democrat,

Hillary, you are likable enough (adica: Hillary, esti indeajuns de placuta).

Problema, in ce spune Lear, este ca psihanaliza e vazuta ca fiind intr-o relatie inegala, in care se zbate sa surfeze pe un val mai mare cantitativ. O a doua replica care imi sugereaza cumva o fantezie in psihanaliza astazi vine de la acelasi panel, unde istorica a mentionat deschiderea comentatorului de la New York Times, David Brooks, catre o critica a omului rational si o apreciere a inconstientului. Asa cum a formulat-o ea,

nu stiu ce s-a intamplat cu Brooks, dar mi se pare ca are un analist foarte bun in ultima vreme.

Poate in termenii din Romania, este ca si cum CTP-ul ar incepe deodata sa citeze Freud si sa explice actiunile lui Boc plecand de la dinamica lui familiala. Ce mi se pare a fi o fantezie aici este deplasarea posibilitatilor extraordinare din psihanaliza astazi la un altul, un altul mai puternic, mai bine plasat, fie el comentator, ori metoda dominanata. Psihanaliza – si in special cea aplicata – trebuie sa se relationeze, sa caute aliati si prieteni, sa vada posibilitati de crestere. Lectia, asa cum mi se pare mie, este ca daca analiza pune in miscare un proces al dezvoltarii, el trebuie sa se articuleze institutional si teoretic prin spontaneitate si inteligenta resurselor proprii.

Articol şi foto de Bogdan Popa

http://cafegradiva.blogspot.com/
Tags: autor: Bogdan Popapsihanalizărubrică: În atenţie

  Şi pentru că tot sunteţi aici…

...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.

Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua.
 Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim! 

Sustine Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.

Citeşte şi

Copil verbalizare cuvant Francoise Dolto
Psi

Personalitatea copilului moare din cauza lipsei de relaţie

by Alexandra Frîncu
29 noiembrie 2020
copilul corporalitate dorinta parintilor dolto
Psi

Copilul, corporalitate şi limbaj al dorinței părinților

by Cafe Gradiva
29 noiembrie 2020
copil parinte psihoterapeut dolto
Psi

Dar adulţii chiar îi înţeleg pe copii? Ce crede Françoise Dolto

by Alexandra Frîncu
29 noiembrie 2020
Load More
Next Post
Neuropathologies of the Self: A General Theory with Todd Feinberg at NYPSI

Neuropathologies of the Self: A General Theory with Todd Feinberg at NYPSI

Comments 9

  1. Cafe Gradiva says:
    10 ani ago

    Mi se par niste proiectii… rezonabile in viitor, din ce scrii. Prin urmare, psihanaliza trebuie sa se asume mai mult social… Ader spontan la ideile despre cauzalitate ale lui Lear: si mie mi se pare ca psihanaliza nu trebuie sa se complexeze pentru ca nu urmeaza un model de verificabilitate / falsificabilitate "stiintific". Aproape ca mi se pare o vulgaritate, aceasta exigenta.

    Citindu-ti textul inainte de publicare ti-am observat un lapsus calami, acolo unde scrii despre "promisiune" – "promisiueno". Mi s-a parut foarte fain, dat fiind acest cuvant profilat, in filigran, "sueno"…

    Răspunde
  2. Bogdan Popa says:
    10 ani ago

    Da, e o disputa importanta, cred, in psihanaliza americana, intre cei care se se opun unui model de cauzalitate stricta (interpretivistii) si cei care adera la regulile unei cercetari empirice. Dupa cum stii bine, Popper a atacat psihanaliza ca fiind total ne-verificabila. Exista multe studii astazi care arata ca e verificabila si ca poate avea rezultate mai bune decat CBT. Asta e un mod de a raspunde criticii lui Popper.

    Un al doilea mod ar fi sa se puna accentul pe ideea de studiu de caz, care are o cauzalitate distincta (la n=1) de un studiu mai mare, cantitativist.

    Un al treilea mod ar fi sa se destinda ideea de cauzalitate, si sa se faca mai flexibila. Daca analistul zice ceva, sau daca pacientul a fost traumatizat intr-un mod anume, nu inseamna ca asta va duce necesar la o consecinta anume.

    Imi place sugestia ta a lui 'sueno.' Cred ca ti-am scris la cateva zile dupa moartea lui Martin Luther King Jr, si la NPR am auzit mult "Am un vis". Am mai auzit la radio ca atunci cand era mic MLK nu a plans niciodata, si m-am identificat cu asta. Mi se pare o experienta importanta care trebuie re-gandita, asta a ne-plansului in copilarie. Cred ca o leg cumva de promisiune, dar ma sperie ca stransul din dinti si ne-plansul (masculin, mai degraba) le asociez cu visele, cu promisiunile mari…

    Răspunde
  3. A Hawkening Lady says:
    10 ani ago

    &Bogdan Popa
    Pentru ca m-am trezit dintr-un vis in toiul noptii – de fapt, e aproape dimineata, dar nu suficient de – s-a intamplat pentru prima data in atatia ani de analiza sa il notez. Mi se pare un vis foarte important. Dupa ce-l trec prin terapie poate o sa il transform intr-un text pentru Gradiva.
    Nemaiputand sa adorm, m-am uitat pe mail, blogul meu si Gradiva si am citit comentariul tau, Bogdan.
    Prima data m-am gandit, cand am ajuns la modurile de a ii raspunde lui Popper, prezentate de tine, ca ma intereseaza studiile care confirma psihanaliza, probabil si ca urmare a unor intense discutii pe care le-am tot avut cu cineva interest mai degraba de CBT.
    Apoi mi-a atras atentia afirmatia ta legata de cauzalitatea stricta din psihanaliza asa cum ai exemplificat-o tu. Mi-a sunat ciudat, pentru ca eu nu mi-am imaginat niciodata in acest mod psihanaliza, ca teorie (despre care stiu foarte putine in comparatie cu voi) trecuta prin practica (cea a analizei mele personale). Din contra, am avut adesea sentimentul unei libertati in privinta a ceea ce va urma (cum spune analista mea: “vedem in ce se va transforma”), dar, de asemenea, si o permanenta cautare/asteptare a ceea ce a fost, pornind de la niste intrebari gandite implicit, de genul “Ce? Cum? In ce fel? Cand? Din ce motiv?”. Ma intreb daca aplic eu gresit ideea de cauzalitate in psihanaliza cand trec de la teorie la propria experienta psihanalitica. In acelasi timp, acum ma gandesc ca esential e ceea ce simt eu. Si pentru ca acest fapt e important pentru propria terapie, dar si pentru felul in care modul meu de a ma raporta la psihanaliza va deveni parte din mine in viitor.
    In final, citind mai departe comentariul tau, am ajuns la sueno si promisiune. M-a amuzat pentru ca tocmai dintr-un vis ma trezisem. Pentru ca nu pot sa il relatez inca aici, nu pot sa scriu cum se leaga el de ideea de promisiune in … realitatea mea, ca sa zic asa. 🙂 Dar e interesant ca e tocmai undeva intre promisiune (de genul a ceea ce “voi deveni” sau “ce o sa ma fac cand …”), o anume teama (si multa furie) si vis, in sens propriu de vis nocturn, dar si de dorinta. Si-mi vine in minte Chavela Vargas cu Somos ("somos un sueno") de pe coloana sonora a filmului lui Almodovar, Carne tremula/Live flesh.
    Sunt impresionata de faptul ca in ultimele tale texte postate lasi foarte libere gandurile atunci cand le asterni pe hartia virtuala. Cred ca, pentru ca si eu fac acelasi lucru in scris, imi place. Imi trecuse prin minte, prin prisma “ratarii” in analiza a unor asociatii facute pentru prima data in afara cabinetului, deci si in scris, ca de cele mai multe ori, daca esti onest si ai o oarecare disciplina si propriul psihism iti permite (poti uita, de exemplu), atunci ele pot fi duse in sedinta mai tarziu chiar si fara sa fi intervenit mari deformari ulterioare. Din nou ma simt obligata sa spun ca asa vad/simt/fac eu.
    Si-acum incerc sa ma intorc la somn, daca o sa reusesc.

    Răspunde
  4. Ad says:
    10 ani ago

    Imi place mult de tot articolul. Nu stiam ca Freud isi dorea clinici libere. Tocmai asta e o alta critica adusa psihanalizei, ca era doar pt burghezia cu bani multi.

    Răspunde
  5. Cafe Gradiva says:
    10 ani ago

    Ideea de adevar prin corespondenta cu faptele mi se pare absurda si de-a dreptul politieneasca in psihanaliza. A verifica experimental, spre descoperirea unei cauzalitati stricte, e contrara spiritului psihanalizei, prin care se cauta tocmai unicitatea persoanei, cultivandu-se de fapt o zona de ambiguitate creatoare (vorba lui Norbert Wiener, cand a fost intrebat acum cateva decenii daca masinile de calcul vor deveni superioare in gandire omului: Nu, pentru ca ele nu gandesc cu idei confuze!).

    Pe de alta parte, mi se pare ca Popper n-a inteles nimic din psihanaliza si ca e promotorul (inteligent) uneia dintre cele mai crase vulgaritati in privinta psihanalizei si probabil a celui mai influent cliseu dinspre mediile intelectuale scientiste. (In general, daca ma gandesc si la alte titluri ale sale, mi se pare a avea mania reductiilor – nu prea imi e simpatic… :))

    Oricum, dupa parerea mea, cercetarile empirice isi au propriile fundaturi teoretice si logice, mai ales cand emit pretentii absolutiste (ceea ce se intampla mai mereu).

    Teoriilor adevarului prin corespondenta cu faptele eu le-as prefera, in psihanaliza, ca fiind in spiritul acesteia, tipul de adevar-coerenta. Daca se creeaza un tablou (din ce in ce mai) consistent cu sine in cadrul analizei si al interpretarilor, atunci acesta are valoare de adevar – in orice caz pentru pacient.

    Si mai e si vechiul principiu al verificarii prin praxis a eficacitatii unei teorii sau metode (doar daca psihanaliza nu e cumva o hipnoza in masa!).

    Intr-adevar, ai dreptate, in ultima vreme au aparut studii statistice si mai ales calitative (de lipsa carora psihanaliza a tot fost acuzata in trecut si chiar azi, prin inertie) care arata eficacitatea net superioara a psihanalizei fata de alte metode – si in primul rand fata de cea care pare rivala principala zilele acestea, CBT. Am publicat si noi aici cel putin despre unul dintre aceste studii.

    Pe de alta parte, au inceput sa fie realizate cercetari pe baza inregistrarilor audio ori chiar video alesedintelor de analiza, anterior inaccesibile (tertul e exclus) – exemplul tipic fiind Germania, in contextul certificarilor necesare inaintea caselor de asigurari platitoare. Cum spuneam intr-un articol mai vechi din "Cultura" – cutia neagra a psihanalizei a fost deschisa.

    Chestiunea e ca solicitarea unor dovezi concrete, ca la politie, despre eficacitatea psihanalizei poate deveni usor una politica – precum in ultimul an in Marea Britanie, unde a iesit un mare scandal cu asa-zisa "suprareglementare a psihoterapiei" – se cer "dovezi" exact in sensul a ce discutam.

    Răspunde
  6. Cafe Gradiva says:
    10 ani ago

    @Ad: Nici eu nu am stiut acest lucru. Ceea ce stiu e ca ulterior, in cartierele muncitoresti vieneze, de pilda, s-a incercat chiar concret aplicarea psihanalizei sau a ideilor psihanalitice in regim de asistenta sociala – si in contextul miscarilor de stanga si sindicale (la care un Adler, Reich s. a. de pilda nu au fost deloc insensibili).

    Răspunde
  7. Bogdan Popa says:
    10 ani ago

    @AHL: astept sa citesc mai multe despre cum transformi tu visele pe gradiva. prima intrare la site-ul ApsaA are studii in care se arata eficacitatea psihanalizei http://www.apsa.org/

    Eu cred ca o cale buna de intrare in teorie este sa vezi cat din experienta ta are de face cu teoria. Adica, experienta ta e cheie aici.

    Altfel, mi-am ratat ultimele sedinte de terapie, si imi folosesc prietenii pentru asocieri libere. Sunt un pic cam controlat cu asocierile mele…Hartia poate sa fie un prieten pentru vise, nu-i asa?

    @Ad: Relatia lui Foucault cu psihanaliza e, dupa cum stii, foarte complicata. Cred ca a fost in terapie cand era foarte depresiv (si suicidar, poate). E un text foarte fain introductiv la Binswanger in care zice de potentialul creativ al psihanalizei. Altfel, "Istoria sexualitatii" e un text care contrazice ipoteza "represiva," in istoria receptarii sexualitatii. Multe feministe si teoreticieni queer in US il folosesc pe Foucault, iar "Istoria Sexualitatii" a fost un fel de manifest al partidului comunist pentru ACT UP.

    Daca ai timp, uita-te pe cartea lui Elisabeth Danto despre clincile libere ale lui Freud. Foarte buna. Daca o vrei ca e-book, da-mi o adresa, si ti-o trimit (am sa i-o trimit lui Dorin).

    @dorin: Cred ca tie ti-ar fi placut foarte tare Lear. Cred ca avem diferente importante in modul in care ne uitam la terapie si stiinta. Astept sa le dezvoltam.

    De acord cu adevarul coerenta. Cred ca un raspuns fain poate sa vina si din adevarul corespondenta, unde ai o teorie, exista fapte subsumate teoriei, si ele confirma sau nu teoria. Nu mi se pare verificarea experimentala contrara unicitatii umane, pana intr-un anumit punct (sunt ca si tine speriat de excese de tip politienesc).

    Mie imi place Popper mult, si desi era foarte ne-nuantat in opinii (vezi societatea deschisa), cred ca sesiza lucruri reale. Cred ca el a atacat un anumit model de psihanaliza, si cred a ranit in multe moduri gandirea psihanalitica. Dar nu inseamna ca nu erau lucruri reale in critica (de pilda, ideea de testare a unei ipoteze mi se pare importanta). Acum, modelele psihanalitice contemporane cred ca ar raspunde bine criticilor lui Popper (Lakatos i-a dat un raspuns foarte bun). Poate vorbim mai mult de asta, pentru ca vad ca te intereseaza.

    Răspunde
  8. Cafe Gradiva says:
    10 ani ago

    La Societatea deschisa… ma gandeam si eu cand scriam ca-i place sa simplifice. Nu inseamna ca-l anulez, nu-s asa excesiv, dar nici simpatic nu pot spune ca-mi e.

    Da, poate discutam odata mai pe larg. Oricum, nu prea vad cum e cu adevarul corespondenta in psihanaliza, sunt foarte curios (si cam sceptic, ca sa fiu sincer…).

    Răspunde
  9. A Hawkening Lady says:
    10 ani ago

    @Bogdan
    Hmmm, nu stiu, sunt rezervata in privinta raspunsului la intrebarea ta pentru ca nu vreau sa fie luat drept generalizare. "Hartia-prieten" poate fi gandita in multe feluri: te poate ajuta, te poate incurca, te poate face sa pierzi pe moment. Insa, oricum, importanta e semnificatia acestui prieten. Remarc, totusi, ca e prietenul viselor, nu prietenul tau. Si ca hartia s-a "masculinizat". 🙂
    Am publicat astazi si textul care contine visul la care m-am referit in acel comentariu, cu trimitere la piesa din "Carne tremula", daca tot m-au dus acolo asociatiile de la 5 dimineata.

    Răspunde

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sunt de acord cu Termeni şi condiţii şi Acord de confidenţialitate.

Primeşte Cafe Gradiva pe email

Terapeuţi

Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti, sector 3

22 noiembrie 2020
Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa

Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa, Traian 70

22 noiembrie 2020
Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva!

Ca la carte

“Ia o foarfecă şi tunde-ţi copacii”
Cafe Gradiva

“Ia o foarfecă şi tunde-ţi copacii”

8 octombrie 2020
Alejandro Jodorowsky Arborele genealogic
Psi

„Posesiunile” arborelui genealogic și „dezamorsarea” lor

19 ianuarie 2021
Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva!

Ultima oră

Mihai Rusen No Man's Land

Mihai Rusen: No Man’s Land

28 februarie 2021
tehnologii asistive boala Alzheimer carantină

„Rudele pacienţilor cu Alzheimer ne sunau aproape non-stop”: panică şi pregătiri în carantină

27 februarie 2021
Sindromul de fragilitate la vârstnici

Sindromul de fragilitate la vârstnici. Vă puteţi imagina o lume fără demenţă?

27 februarie 2021
îngrijitorii persoanei cu boala Alzheimer

Cine-i îngrijeşte (în vreme de pandemie) pe îngrijitorii persoanei cu boala Alzheimer?

26 februarie 2021
Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.

Urmăreşte-ne

Caută terapeut

Psihologi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Constanţa | Psihoterapeuţi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Constanţa | Psihoterapeuţi psihanalitici | Bucureşti | Sector 3 | Constanţa

Primeşte Cafe Gradiva pe email

  • Despre
  • Autori
  • Termeni şi condiţii
  • Acord de confidenţialitate
  • Cookies
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

No Result
View All Result
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Gradiva Podcast
  • Cauta terapeut
  • Terapeut? Înscrie-te!
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

Utilizăm module cookie pentru a vă asigura că beneficiați de cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Mai mult aici.