In urma unor multiple solicitari ale Colegiului Psihologilor din Romania, Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate a decis sa introduca in noul proiect al Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate pentru anul 2011-2012, posibilitatea decontarii serviciilor de psihoterapie (psihoterapie individuala-psihoze, tulburari obsesiv-compulsive, tulburari fobice, tulburari de anxietate, distimii, adictii si psihoterapie de grup-psihoze, tulburari obsesiv-compulsive, tulburari fobice, tulburari de anxietate, distimii, adictii). Proiectul ii are in vedere insa doar pe medicii psihiatri, categorie fara competenta profesionala in psihoterapie, dupa cum declara reprezentantii Colegiului Psihologilor din Romania. Astfel, proiectul intra in dezacord cu legea si practica europeana in domeniu.
In Romania anului 2001, un pacient care are nevoie de servicii psihologice trebuie sa se adreseze in mod obligatoriu unui medic, care il poate sau nu trimite la un psiholog, altfel valoarea serviciului psihologic efectuat de catre psiholog risca sa nu fie decontata. Totodata, prin noul proiect propus, serviciile de consultatie psihologica nu sunt recunoscute, iar posibilitatile de colaborare ale psihologilor cu medicii specialisti sunt cu mult diminuate fata de necesitatile reale ale pacientilor romani,
afirma presedintele CPR, citat de Mediafax.
In ultimii ani se constata o adevarata campanie de excludere a rolului psihologilor romani din politicile publice de asigurare a sanatatii populatiei Romaniei, sustine Colegiul Psihologilor din Romania.
Psihoterapeut bun Bucuresti – cum il gasesti
In Romania exista azi peste 1 800 de psihoterapeuti care practica in mod legal.
Nu inteleg de ce CNAS nu doreste recunoasterea serviciilor de psihoterapie? De ce numai medicii pot face acest lucru? Se va intampla in viitor ca medicii sa se formeze ca si terapeuti si noi sa facem ce anume? Noi care alocam poate 100% din resursele noastre – nu ma refer la cele financiare- o sa facem ce? Atat timp cat Colegiul ne recunoaste? De ce in aceasta tara totul se rezuma doar la interesele celor de sus? De ce nu poate fi si la noi ca in alte tari?
claudia
Este o forma de lupta pentru resurse. Sau cineva face in continuare confuzie intre psihoterapeuti si psihiatri.
Banii sunt raspunsul. Nu vor medicii psihiatrii sa inteleaga ca sunt tulburari psihice care raspund mai bine la terapie decat la medicamente. Daca ar face asta ar pierde 75% din pacienti.
Ela
In ce bataie de joc traim:) Noi psihologogii specializati in psihoterapie ne simtim deosebit de incurajati si protejati de sistem si totodata acceptati in acest sens:)))) poate o data si o data pana la Sfantul Astepta, vom fi si noi integrati.. Nu de alta, dar se pare ca suntem doar formal integrati in Uniunea Eurpeana. La nivelul acestor tipuri de servicii este o necunoscuta totala. Ii lasam pe oameni sa se duca la colt la coafor sau pe la diversi, (de ce nu si la Tv sa se expuna cu rufele public) sa se confeseze. Traiasca nevroza.. sistemul care ne conduce se pare ca sufera din plin de ea:))) poate vor accepta ca populatia chiar are nevoie de noi:D
Nu cred ca rezistenta este generata de medicii psihiatrii. Medicii in general nu au un cuvant de spus in ceea ce priveste actiunile CNAS sau proiectele Contractului Cadru. Nestiinta vine de sus, de foarte sus. Trebuie stiut ca la facultatiile de medicina (pana acum 10 ani cand am absolvit si eu) se invatau limbi de programare informatica (MS-DOS, Fox-Pro), calculul probabilitatilor, si alte tampenii total nefolositoare unui medic, dar psihologie sau macar elemente de baza in psihosomatica nu. Psihiatrie da, dar nu toti am devenit psihiatrii. Sa stiti ca sunt medici care trimit copii cu enuresis la psiholog sau bolnavi care pot beneficia mai mult dintr-o psihoterapie decat de la un anxiolitic. Cu timpul lucrurile se vor schimba. Dar se schimba incet. FOARTE incet.
Mie, ca psihoterapeut care traieste exclusiv din psihoterapie discutia aceasta cu CNAS mi se pare oarecum inutila. Ati avut vreodata curiozitatea sa intrebati un medic psihiatru cat deconteaza CNAS pentru o consultatie de psihiatrie? Eu am intrebat si raspunsul pe care l-am primit a fost "20 de lei".
WTF? 20 de lei o consultatie/sedinta?
Ce facem apoi cu devoalarea confidentialitatii prin strecurarea bocancului CNAS in usa cabinetului de psihoterapie? Scriem in rapoartele/deconturile catre CNAS detalii care ar trebui sa ramana doar in spatiul dintre terapeut si clientul sau?
Eu as fi mai degraba ingrijorat daca ar fi obligatoriu sa lucrez cu casa de asigurari…
Sunt de acord cu dvs. dar exista persoane care si-ar dori sa poata beneficia de sedinte de psihoterapie si chiar nu isi pot permite. Asigurarile ar largi accesibilitatea…
Nu vreau sa par carcotas dar eu nu reusesc sa inteleg cum credeti cei 20 de lei (sau mai putini) pe sedinta oferiti de CNAS ar putea 'largi accesibilitatea' serviciilor de psihoterapie. Ar face sedintele mai ieftine cu 20 de lei? Ar face posibile sedintele de 15 minute, platite de CNAS? 🙂
Nu, sigur ca nu ar face posibile sedinte de 15 minute. 🙂 Ca sa inteleaga toata lumea ca ati facut o gluma, 🙂 am sa precizez ca numarul de minute ale sedintei sunt stabilite in functie de tipul de activitate, de orientare si alte criterii profesonale, nu in functie de suma platita. 🙂
La varianta unor sedinte accesibile din punct de vedere financiar, da, sigur, m-am gandit.
In cabinetele private, sedintele individuale de evaluare psihologica, consiliere si psihoterapie variaza intre 50 si 200 de lei.
De asemenea, administratia publica locala plateste un psiholog cu competente in evaluare, consiliere psihologica si psihoterapie cu aproximativ 5 lei pe ora.
In istoria psihoterapiei exista proiecte de cure in regim de servicii sociale, de pilda cele vieneze din prima jumatate a secolului trecut. Adica ieftine ori gratuite. (Asupra impactului terapeutic al pretului nu discut acum).
Acum, daca permanentizarea acestei situatii e ok in Romania… Eu nu cred ca e benefica. Dar lucrurile trebuie reprosate CNAS, exclusiv.
Detaliile pe care le poate cere CNAS intra intr-o discutie mai larga – inceputa mai demult in Germania, unde exista posibilitatea platii unei analize de serviciile de asigurari sociale, care cer insa… asigurari. Si explodata de doi-trei ani in UK, unde s-a incercat introducerea unor suprareglementari care atingeau insasi esenta psihoterapiei. Despre aceasta am mai scris la Cafe Gradiva, v. aici: http://cafegradiva.blogspot.com/2008/08/poate-fi-psihoterapia-standardizat.html – si aici: http://cafegradiva.blogspot.com/2009/05/petitie-impotriva-supreareglementarii.html – si vom mai scrie si in dosarul acestei primaveri http://cafegradiva.blogspot.com/2011/03/dosarul-primaverii-2011-teme-actuale.html.
Realitatea de fond este ca terapia este o investitie costisitoare, iar Romania e inca o tara saraca – daca vorbim despre Bucuresti si marile orase, si foarte saraca – daca vorbim despre provincie in general. Din pacate.
de ce decontarea unui procent ar insemna o intruziune in terapie? prin ce "devoalati" confidentialitatea?! oare nu e vorba aici despre un procent din ceea ce nu treceti in chitantier?!
daca psihoterapeutii din aceasta tara "saraca" ar face front comun in rezolvarea problemelor psihoterapiei, inclusiv in favoarea clientilor, nu ar mai fi atita tevatura! si toata lumea ar avea de cistigat
b_o.
Apropo de ce discutam – un articol de alaltaieri din NYT: http://www.nytimes.com/2011/03/06/health/policy/06doctors.html?src=me&ref=general
Nici in Franta, tara care poseda o lunga istorie "psihoterapeutica", sedintele de psihoterapie acordate de psihologi nu sunt decontate de asigurarile sociale. Pacientul trebuie sa asume costul integral al acestor sedinte (care pot costa si 70-75 de euro la Paris) si uneori de trei ori pe saptamana. Si in Franta, numai psihoterapiile practicate de medicii psihiatri sunt decontate (si asta numai partial, niciodata in totalitate).
Eu nu am stiut chestia asta si ma revolta pentru ca sunt psiholog clinician la baza… Este adevarat…? 🙁 Si in Germania tot la fel?
Nu stiu care este sistemul in Germania, insa in ceea ce priveste Franta, este absolut sigur !!! Este cu atat mai adevarat, Georgiana, cu cat sunt eu insami in aceasta situatie. Practic in Franta de mai bine de zece ani, si sunt la baza tot psiholog clinician !
Vorbesc deci din proprie experienta !
Fără a avea dreptul să se trateze, unele persoane care ar trebui să beneficieze de psihoterapie sunt în pericol de a-şi risca viaţa intrând sub incidenţa legii.