În perioada mea terapeutic-astrologică de început procedam în felul următor: examinarea făcută unei persoane în cadrul unui tratament terapeutic o comparam cu horoscopul persoanei pentru a strânge experienţe despre corespondenţele dintre ambele. Abia mai târziu am trecut la folosirea horoscopului direct în tratament, asta după ce adunasem deja ceva experienţă şi ştiam să lucrez cu simbolurile astrologice. Lucrurile se petreceau în felul următor: la un anumit moment, ce mi se părea adecvat, discutam cu pacientul despre horoscopul său, mai ales aspectele care nu se poziţionaseră încă într-un fel anumit în cadrul muncii noastre analitice de până atunci, dar care erau recognoscibile în horoscop. Asta avea aproape întotdeauna un efect productiv; adesea, era stimulată astfel activitatea visării sau pacientul aducea material biografic referitor la tema despre care se discuta. Cealaltă cale prin care am introdus horoscopul în tratament a fost că am abordat direct, ţintit ceea ce am înţeles din horoscopul său – presupunând bineînţeles întotdeauna că pacientul va fi de acord să-mi comunice în acest scop data exactă a naşterii sale. Ambele căi au fost resimţite şi de către pacient ca fiind de un real ajutor şi foarte instructive.

Experienţa de mai sus îi aparţine psihanalistului şi psihoterapeutului german Fritz Riemann, co-fondator al Academiei pentru Psihanaliză şi Psihoterapie din München, autor, printre altele, al cărţilor Formele fundamentale ale angoasei şi Arta de a te pregăti pentru vârsta a treia, traduse ambele la Editura Trei. Tot la Editura Trei a fost publicată în România, în anul 2008, şi cartea din care am extras citatul de mai sus, intitulată Astrologie şi psihoterapie (o carte apărută în original în anul 1976). O carte care merge împotriva mainstream-ului pozitivist şi care acordă o valoare euristică unui vechi domeniu în general dispreţuit sau marginalizat în ziua de azi, astrologia. Aşa cum o spune autorul însuşi, chiar din primele rânduri:

Această carte îşi propune să trezească interesul pentru astrologie al celor pregătiţi să se deschidă fără prejudecăţi felului ei de a gândi şi vorbirii simbolice.

Este nevoie, într-adevăr, să fii pregătit în a accepta acest domeniu, astrologia, într-o lume în care s-a impus atotputernicia gândirii ştiinţifice, până într-acolo că de multe ori se cade în excese pseudoştiinţifice şi în raţionalizări şi intelectualizări cu un fals aer ştiinţific:

Deoarece orientarea unilaterală cauzal-mecanicistă a ştiinţei actuale – şi a ştiinţelor despre om -, ca şi modul ei de abordare aproape exclusiv raţional-conceptuală au nevoie de o completare printr-o gândire în simboluri şi analogii, ca şi printr-o viziune asupra lumii, care să reimplice poziţia omului în cosmos. O asemenea completare ne-ar putea, eventual, feri de alunecarea într-o ştiinţificitate doar intelectuală, de cuprinderea abundenţei vieţii şi bogăţiei fenomenelor în legi împietrite şi date evaluabile, îndepărtându-ne şi mai mult de viaţă, adesea devenindu-i chiar ostili.

Este vorba, prin urmare, despre o înţelegere umanistă a problemelor în generale şi a celor psihoterapeutice în special, conform motto-ului prefeţei – un citat din Rudolf Steiner:

Ştiinţele fără cunoaştere autoumană sunt dăunătoare.

Mai mult, Fritz Riemann descrie chiar o metodă de aplicare, de îmbinare a psihoterapiei cu astrologia. Nu se pune problema ca astrologia să înlocuiască psihoterapia, asta e clar. Ci de a se folosi intuiţiile astrologiei – o dată într-un fel de verificare mutuală, iar în al doilea rând pentru a economisi timp şi greşeli în interpretarea anumitor gânduri, simţiri, gesturi ale pacientului. Mai există, în plus, şi o utilitate în înţelegerea transferului şi a contratransferului din terapie, dintre psihoterapeut şi pacient, prin înţelegerea mai aprofundată a datelor personale ale fiecăruia.

Foarte pe scurt spus, marele folos pe care îl aduce astrologia în psihoterapie – aşa cum a fost observat de Fritz Riemann în îndelungata sa experienţă psihoterapeutică (şi, în paralel, astrologică!) este că, atunci când datele din psihoterapie nu concordă cu datele astrologice, se poate bănui că predispoziţiile, înclinaţiile fireşti ale pacientului (indicate astrologic) au fost deformate, împovărate, inhibate de mediu, de educaţie sau de situaţia sa socială. Este vorba despre aceleaşi distorsiuni care induc nevroza – şi iată cum astrologia îi poate fi de folos psihoterapiei.

Cartea Astrologie şi psihoterapie, apărută în 2008 la Editura Trei, are secţiuni dedicate gândirii astrologice, obiecţiilor care au fost ridicate în legătură cu aceasta, relaţiei acesteia cu psihanaliza, practicii în consilierea astrologică – ca şi, în cea mai mare parte, datelor subtil psihologice (şi psihoterapeutice, dacă putem spune aşa) ale semnelor zodiacale şi ale influenţelor exercitate de planete. Cartea oferă, precum spuneam, o abordare în răspăr cu tendinţele şi obişnuinţele de gândire contemporane, o abordare care cere curaj şi libertate de gândire şi de ale cărei foloase în practica psihoterapeutică ne asigură autorul ei, Fritz Riemann.