Citiţi despre

Helping Someone You Know with Depression

Joi, 17 martie, la Bucureşti a fost încheiat un parteneriat între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) şi Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog (CNSMLA), cu sprijinul mediului privat, parteneriat care va facilita profesorilor şi educatorilor accesul la informaţii despre ADHD – tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenţie, în scopul înţelegerii cauzelor, manifestărilor şi a modalităţilor de tratament ale acestei tulburări.

Sute de educatori, învăţători şi profesori din 14 judeţe vor afla de la specialiştii din domeniul psihiatriei copilului şi adolescentului cum să îi ajute pe copiii cu ADHD să se dezvolte normal şi să îşi găsească drumul în societate, informează Domnica Petrovai, psiholog de copii, unul dintre specialiştii CNSMLA care vor coordona parteneriatul cu cadrele didactice.

Psiholog Domnica Petrovai

Problemele legate de tulburarea ADHD sunt uneori subevaluate în cabinetele medicale şi de obicei ignorate în şcoli, de aceea copiii cu ADHD sunt de multe ori stigmatizaţi, tocmai pentru că nu există, la ora aceasta, un mod eficient de recunoaştere şi de integrare a lor în comunitatea de învăţământ. Majoritatea copiilor care prezintă această tulburare sunt etichetaţi greşit, mutaţi des dintr-o clasă în alta sau riscă să fie daţi afară din şcoală,

a declarat dr. Ileana Botezat Antonescu, directoarea CNSMLA, centru cu o bogată experientă în proiecte de anvergură locală şi europeană privind sănătatea mintală a şcolarilor.

Dr. Ileana Botezat Antonescu

Despre oportunitatea, scopul şi modalitatea concretă de desfăşurare a acestui parteneriat discutăm cu doamna Domnica Petrovai, coordonator al CNSMLA, şi cu doamna Raluca Grozăvescu, medic primar, psihiatria copilului şi a adolescentului, de la Spitalul „Alexandru Obregia” din Bucureşti.

Aşa cum se specifică în comunicat, impactul ADHD asupra educaţiei şi stilului de viaţă poate fi sintetizat după cum urmează (1).

Educaţia copiilor cu ADHD (în comparaţie cu copiii fără ADHD):

Mai puţini termină liceul (61,8% vs 98,7%)
Mai puţini termină o facultate (9,1% vs 68%)
Incidenţă mai mare a dificultăţilor de învăţare (45,5% vs 1,3%)
Primesc suspendări sau exmatriculări (70,9% vs 21,3%)

Riscurile şi impactul ADHD asupra stilului de viaţă:

Obiceiuri alimentare incorecte (89% vs 58%)
Tulburări de somn (52% vs 14%)
Mai mulţi fumători (57% vs 35%)
Consum crescut de substanţe/droguri (45% vs 24%)
Afectare emoţională mai mare (32% vs 3%)

Impactul ADHD netratat / subtratat dincolo de simptomele principale:

Mai mult de 50% risca accidente cu bicicleta si cu masina (2)
Mai mult de 33% vizite la camera de gardă (3)
46% exmatriculaţi (4)
35% părăsesc şcoala/locul de muncă (4)
Şomaj crescut (5)
Abuz de substanţe:
- risc de 2 ori mai mare (6)
- debut timpuriu (7)
- mai puţin probabil să poată renunţa în perioada adulta (8)
Rata de 3-5 ori mai mare a divorţului sau sepărării părinţilor (9, 10)
De 2-4 ori mai multe certuri cu fraţii / surorile (11)
Absenteism crescut al părinţilor de la serviciu (12)
Scade productivitatea parintilor la serviciu (12)

1. Barkley RA et al., ADHD in adults: What the science says. New York, NY; The Guilford Press; 2008; 2. DiScaba et al., 1998; 3. Liebson et al., 2001; 4. Brakley et al., 1990; 5. Manuzza et al., 1997; 6. Biederman et al., 1997; 7. Pomerbau et al., 1995; 8. Wilens et al., 1995; 9. Barkley, Fisher et al., 1991; 10. Brown & Pacini, 1989; 11. Mash & Johnston, 1983; 12. Noe et al., 1999.