 |
| Andy Warhol, Eight Elvises |
Teme care se repeta, unele doar in vis:
- o incapere in care ma aflu impreuna cu mai multi oameni care, de regula, nu ma observa decat daca gasesc eu ceva de spus / facut
- o masina pe care o conduc, chit ca-n realitate ma tin la distanta de astfel de eventuale porniri
- tot felul de dealuri cu drumuri pietroase, serpentine, rauri care curg involburate (pe care tot cu masina le strabat)
- frica de moarte insotita de regretul fata de toate cartile pe care nu le-am citit, desi as fi putut s-o fac
- oameni violenti, latent ori manifest, pe care nu sunt capabila sa ii tin la distanta de la bun inceput
- senzatia ca alerg in gol prin viata
- cautarea a “ceva”; acel ceva care nu stiu ce este exact, insa presupun ca e vorba doar de o stare de vreme ce pare sa fie imposibil de (re)gasit
- tot felul de doruri care ma fac sa ma intreb daca sunt vie ori am murit, iar astea-s un fel de amintiri
- acelasi personaj-barbat infricosator si-n vis, ca-n realitate, urmarindu-ma cu satisfactia pe care doar o manifestare psihopata ti-o poate da
- un entuziasm copilaresc in preajma anumitor oameni sau situatii noi, de neinteles pentru aparenta mea de om serios
- multe prajituri
Unora le-am atribuit sensuri, explicatii bazate pe constructia aceasta grandioasa a bibliotecii personale, aparent ordonata, insa dupa o logica ce depaseste intelegerea actuala omeneasca. Tot felul de informatii culese de la nastere (ori de la facerea lumii) incoace. Emotii, afecte, reprezentari, condensari de tot felul in ganduri, in alte reprezentari, in vise, un manunchi de mesaje aruncate in bezna.
Sa se faca lumina! Oare?
