Deşi până în prezent au fost întreprinse meta-analize consistente ce arată efectele pozitive ale alianţei terapeutice asupra rezultatelor şi progreselor din terapie, nu a fost cercetată totuşi, decât foarte puţin şi sporadic, influenţa pe care o pot avea asupra alianţei terapeutice trăsăturile sociodemografice şi clinice ale pacientului (comorbiditate, stare civilă şi ocupaţională, ori caracterul atipic al episodului depresiv major). Acestea au fost abordate într-un studiu al cercetătorilor Universităţii din Gand, studiu ale cărui rezultate au fost publicate în ultimul număr de anul trecut al periodicului Journal of Psychotherapy and Psychosomatics.
Studiul s-a concentrat pe rolul alianţei psihoterapeutice în ameliorarea pacienţilor depresivi. Au fost avuţi în vedere 567 de pacienţi cu depresie majoră care timp de 6 luni au avut un tratament combinat, psihoterapeutic şi farmacologic. S-a constatat astfel că trăsăturile amintite influenţează, într-adevăr, alianţa terapeutică. Pe de altă parte, utilizând unul dintre instrumentele studiului, Helping Alliance Questionnaire (HAQ-I), la 4 săptămâni de la începerea tratamentului combinat, pe baza rezultatelor obţinute atât de la pacienţi, cât şi de la psihoterapeuţi s-a constatat că răspunsurile date la această dată pot constitui buni predictori ai unor îmbunătăţiri clinice.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Alianta terapeutica in primul rand doare. Categoric, s-a dovedit ca mi-a fost si benefica, trezindu-ma, conturadu-ma, validandu-ma. Dar in afara ratiunii, nu simt decat ca doare de cat de bine e. Si dupa ce se va incheia, ce imi va ramane? Beneficiul sau durerea? Durerea initiala se va transforma in durerea pierderii? Cercul vicios al durerii si facerii de bine .