Noul film al lui Nanni Moretti, Habemus Papam, a intrat în cinematografele italiene la 15 aprilie – şi va intra şi în competiţia Festivalului de la Cannes. Pana una, alta, el produce în aceste zile multe controverse. Iar asta pentru că e o comedie despre alegerea unui nou Papă, în persoana unui anume cardinal Melville (jucat de un Michel Piccoli la 85 de ani!), o persoană cu o aparenţă calmă şi modestă, care îl recomandă pentru cea mai înaltă funcţie a creştinătăţii, deşi părea iniţial să nu aibă nici o şansă.

Doar că odată cu anunţul “Habemus Papam”, “Avem Papă!”, cardinalul proaspăt uns Papă se simte covârşit de importanţa misiunii sale şi fuge de obligaţia solemnă de a ieşi în celebrul balcon din Piaţa Sf. Petru, înaintea mulţimii de credincioşi, pradă unui atac de panică.

Alarmaţi, înalţii prelaţi din jurul noului Papă îl caută, prin purtătorul de cuvânt al papei, pe cel mai bun psihanalist din ţară, interpretat de însuşi Nanni Moretti. Începe o terapie sui generis, în care psihanalistul, nevoit fiind să ocolească teme altfel comune într-o terapie – precum sexualitate, fantasme, vise şi complexe – trebuie să se sprijine pe singurul text admis, cel al Bibliei.

Intervievat, Nanni Moretti (a cărui preocupare constantă pentru psihanaliză e binecunoscută din filme precum La stanza del figlio / Camera fiului ş. a.) mărturiseşte că a dorit să arate solitudinea şi problemele umane pe care le poate avea chiar şi un cardinal şi chiar şi un Papă. O sursă de inspiraţie au constituit-o, de altfel, şi mărturisirile actualului Papă, Benedict al XVI-lea, despre reacţia sa la aflarea veştii că a fost ales să-i succeadă lui Ioan Paul al II-lea.

(Scuze pentru spoiler, limitat, sper – oricum, synopsis-ul e pe tot internetul!).