Bea lapte, citeşte Freud

Cred ca ambivalenta pe care ai remarcat-o e chiar skepsisul reclamei.Pe de o parte, laptele ca asigurare impotriva a doi bad guys ai filosofiei de acum un veac: dati-le lapte copiilor, ii vor citi fara riscuri. Pe de alta parte, copiii chiar citesc Freud si Nietzsche!

Cred ca figura pustiului exprima jumatatea distantei dintre interes si detasare. Figura fetitei e prea constiincioasa, prea cuminte, ceea ce pe undeva ar putea insemna, periculos: si prea interesata de ce citeste. Figura pustiului dezminte: e doar o lectura de deconectare, inainte de culcare, nimic serios. "Dincolo de bine si de rau? A, da? Mda…". Pentru a nu se contrazice flagrant unul pe altul si a nu strica astfel tabloul idilic, el citeste altceva; dar cele doua lecturi sunt in fond echivalente, ni se sugereaza. Pustiul corecteaza impresia ca lectura lui Freud / Nietzsche ar putea avea totusi un efect serios, destabilizator.

Dar cred ca mai e ceva, in sensul explicit al reclamei. Copiii dv. sunt nu doar cuminti, dar si realmente emancipati – ceea ce e o exigenta de azi, nu din epoca victoriana; e supraadaugata. (Nu acesta e idealul comun azi, cam contradictoriu: sa fie si cuminte, si cu stiinta vietii, poznas, putin nebunatic?). Copiii dv. chiar citesc azi Freud si Nietzsche, adica au dezlegare la pulsiuni, odata cu laptele mamei (regresie inclusa). Ne asigura firma M Milk. Acesta e rolul firmei: asigurator. Daca te uiti cu atentie la poze, imaginea victoriana (si / sau cincizecista, dinainte de emanciparea sexuala) – respectiv decorul, terfeloagele de secol XIX din care citesc, felul cum sunt imbracati – e contrazisa in cazul amandurora de un mic detaliu: poarta blugi. Icon al emanciparii. Ca si cum ni s-ar spune ca totul e doar o conventie, ca totul se intampla de fapt azi (desigur, e necesar si din punctul de vedere al contractorului reclamei, care-si vinde laptele azi). Astazi, Freud si Nietzsche sunt cartile copilariei, precum cele de basme. Povesti de adormit copiii? Da, dar si contrariul: autorii sunt deja asimilati.

Si mai exista, peste toate, si intentia parodica sau autoironica, care e explicita. Nici unui copil, nici chiar azi, nu i se pun in maini astfel de carti. Doar daca bea laptele M Milk, care-l face un fel de supraom (nietzscheean?). Firma vrea sa castige prin umor.

Desi reclamele sunt totusi prea intelectuale. Nu le vad ca outdoor. Par facute pentru concursurile de ads, probabil pro bono. Ironia e atunci dubla si s-ar putea sa insemne contrariul a tot ce-am interpretat pana aici: intre connaisseuri, stim toti ca asa ceva nu-i posibil, cu tot laptele din lume, si ca Freud si Nietzsche raman subversivi. Asta-i efectul comic, al unei idei bine gasite si al unei reclame bine facute, care surclaseaza intentia firmei (dar care se bucura sa fie reprezentata astfel, cu inteligenta si ironie, la concursurile de profesionisti). S-ar putea ca outdoor-ul firmei respective sa fie o banala vaca cu emblema firmei, care sa nu fi citit nici Freud, nici Nietzsche.

Eu ma intreb de ce fetita citeste Freud si baiatul Nietzsche. Musulmanii astia! 🙂