Filosofii în acţiune

Mă gândeam acum câţiva ani la o… utopie – şi anume ca, aşa cum există (sau ar trebui să existe, şi la noi!) consilieri psihologici în întreprinderi, instituţii, fabrici ori şcoli, tot astfel să aflăm, în aceste locuri, şi o branşă a consilierilor filosofici, care să peripatetizeze printre strunguri şi bancurile de lucru, sub privirile – etern chiorâşe – ale muncitorilor (Noi muncim, nu gândim, nu-i aşa?), dar ajutând totodată, prin sfaturi, imbolduri şi exemple filosofice la creşterea productivităţii muncii.

Ei bine, iată că aşa ceva chiar există! Ceea ce mi se părea a fi o idee extravagantă şi de luat nu fără o linguriţă de umor, este, în fapt, o realitate. Înghite Platon, nu Prozac, se intitulează volumul masiv al lui Lou Marinoff tradus anul trecut la Editura Trei (fiind una dintre cărţile care au inaugurat colecţia “Acum pentru viitor” a editurii). Aflăm de la autor că în lume există astăzi consilieri filosofici, a căror activitate cu scop terapeutic este practica filosofică. Un domeniu destul de nou al filosofiei, dar în plină dezvoltare, un domeniu ale cărui origini pot fi aflate în anii ’80 în Europa, odată cu activitatea lui Gerd Achenbach, răspândindu-se în anii ’90 şi pe continentul nord-american.

Cine credea că filosofia este un domeniu ermetic, al sferelor înalte, mult prea înalte pentru marea majoritate a oamenilor? Că este o discuţie plictisitoare despre nimic concret? Că nu foloseşte la ceva anume şi e o pierdere de vreme? Nu e inaccesibilă, nu e plictisitoare şi, iată, foloseşte, aşa cum ne încredinţează Lou Marinoff (cartea sa fiind dedicată, de altfel, “Celor care au ştiut că filosofia este bună la ceva, dar n-au putut niciodată spune cu exactitate la ce anume”). Foloseşte – sub forma consilierii filosofice, definită de consilierul canadian Peter March ca “terapie pentru cei sănătoşi la minte”. În opinia consilierilor filosofici, multe discipline psihologice şi psihiatrice au mers către patologizarea (medicalizarea) clienţilor, tinzând să le descopere acestora diferite disfuncţii ori sindromuri. În cealaltă extremă se află “perspective simpliste” precum cea New Age, care consideră că totul este exact cum ar trebui să fie. Între aceste două extreme, consilierea filosofică ar fi cea care încearcă să pună accentele corecte – cu alte cuvinte, nu există o sănătate şi un firesc de nezdruncinat ale oamenilor şi societăţii, în orice moment, ci este firesc să ai probleme; pe de altă parte, spune practica filosofică, nu orice tulburare emoţională este o boală.

Aşa cum ne promite Lou Marinoff, autorul îndemnului Înghite Platon, nu Prozac, cartea sa omonimă arată

la modul specific cum poate fi aplicată filosofia atunci când vă confruntaţi cu dileme morale, conflicte etice implicând profesia, dificultăţi în a vă reconcilia experienţa cu credinţele, conflictul dintre raţiune şi emoţie, crizele sensului, scopului ori valorii, căutarea identităţii personale, căutarea de strategii ale acţiunii ca părinte, anxietatea legată de schimbarea de carieră, neputinţa de a ne atinge obiectivele, schimbările din perioada de criză a maturităţii, probleme legate de relaţiile cu alte persoane, moartea cuiva iubit sau propria mortalitate.

Autorul se referă, în cuprinsul acestei cărţi, la

cele mai comune situaţii de viaţă, care aduc oamenii faţă în faţă cu propriile filosofii. Indiferente de ce vă preocupă în particular, veţi putea aplica tehnicile şi sensurile profunde subiacente.

Aşa cum precizează, util şi oportun, autorul cărţii, tehnica filosofiei practice, a consilierii filosofice nu constă pur şi în a-i oferi clientului o listă de aforisme la care să reflecteze şi despre care să discute mai apoi. Ci este vorba, în volumul de faţă, chiar despre

un ghid practic de abordare a celor mai des întâlnite probleme de viaţă.

Este vorba, prin urmare, despre “managementul filosofic” al problemelor cotidiene (legate de relaţiile interpersonale, familie, serviciu, criza vârstei de mijloc, chestiunile morale sau etice, descoperirea sensului şi a scopului, interpretarea eşecurilor). Referirile, analogiile, ilustrările cu texte, idei şi situaţii ale unor filosofi celebri, de la Socrate la Kant, de la Platon la Hume, Kierkegard şi la filosofii contemporani sunt, bineînţeles, incluse – şi constituie, de fapt, armătura metodei filosofiei practice. La finalul volumului este anexat chiar şi un catalog al organizaţiilor de practică filosofică (ei, da, există!), ca şi un catalog al filosofilor practicieni (există şi ei!) – şi, de asemenea, o listă de lecturi recomandate.

Despre ce este, mai pe larg, şi cum decurge această consiliere filosofică, despre cum acţionează şi care-i sunt scopurile, despre posibilele conexiuni cu literatura motivaţională – cititorul îşi poate face o idee clară parcurgând cartea Înghite Platon, nu Prozac de Lou Marinoff, o traducere interesantă şi la prima vedere excentrică a Editurii Trei.