Curs de formare în psihoterapie psihanalitică & Curs de formare în consiliere psihologică psihodinamică - ÎNSCRIERI 2022

  • Despre
  • Autori
  • Parteneri
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact
Sustine Gradiva
 
Cafe Gradiva
Cauta terapeut
Promovează-ţi evenimentul
  • Prima pagină
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Psi
    • Psihoterapie
    • Psihanaliză
    • Psihiatrie
    • Psihologie
  • Cultură
  • Societate
  • Podcast
No Result
View All Result
Cauta terapeut
Promovează-ţi evenimentul
  Curs de formare în psihoterapie psihanalitică & Curs de formare în consiliere psihologică
– înscrieri 2022 >>>
No Result
View All Result
Cafe Gradiva
No Result
View All Result
Caută terapeut | Promovează-ţi evenimentul
Home Cafe Gradiva

Cuierul şi divanul

Cafe Gradiva by Cafe Gradiva
in Cafe Gradiva
3
Cuierul şi divanul
Share

Citeştedespre

Patrick Modiano la Londra

8 octombrie 2020
Am câştigat. Cu toţii.

Am câştigat. Cu toţii.

8 octombrie 2020
O pauză terapeutică

O pauză terapeutică

8 octombrie 2020

 

Pornisem hotarata sa renunt la inca o sedinta, folosindu-ma de toate motivele mele obiective. In secret, acel putin secret care imi mai ramasese fata de mine insami, stiam ca subiectivele (motive) bat obiectivele mai ceva decat viata filmul. Zic mai ceva pentru ca viata insasi e compusa, dictata din cotlonul acestor atat de subiective motive.

Am pasit pe o usa intunecata intr-un spatiu nou, luminos, pe care il asteptasem cu o oarecare vioiciune in urma cu cateva saptamani. Imi parea a fi un pas de bun augur. Brusc, nu mai stiu cand si cum, am decis sa ma restrang cu tot cu bagaje, incepand cu numarul de sedinte si sfarsind, cum altfel, cu marturisirile pe care (mi) le fac. Asadar, am pasit. M-a poftit, ca niciodata, sa imi las haina in cuier. Un val de furie, rapid alungata de strajerii mei interior, si-a facut simtita prezenta somatic. Nu stiu dac-am spus vreodata ca nu mi-a reusit o buna relatie intre soma si psyche. Traiesc cu ele usor mai adunate, le-am facut acum vreun an prezentarile, iar de curand au acceptat sa isi mai petreaca un pic din timpul lor impreuna. Pur si simplu se incapataneaza sa creada ca se vor putea ocoli cat mai des cu putinta. In fata cuierului asistam la o intalnire induiosatoare in care furia imi dadea ghionturi din corp. Mi-am lasat haina in cuier, disciplinata, si am pornit catre divan.

Un drum lung. Prea lung, mi-am spus, continuand sa privesc la canapeaua asezata in cel mai indepartat plan. M-am asezat stinghera, de parca nu-mi era locul acolo, iar femeia din spatele meu ar fi devenit brusc alta, odata cu spatiul noului cabinet. Daca n-as fi fost cotropita de onestitate de la nastere incoace, poate ca nu i-as fi spus nimic, aproape in ciuda scopului pe care orice pacient il are in terapie. As fi pastrat o farama din mine numai pentru mine, ferita de privirea ei patrunzatoare chiar si atunci cand n-o vedeam. O minte agera, invidios de agera, care-i foloseste chiar si atunci cand crezi ca nu te poate vedea.

Tocmai astazi, cand am venit sa va spun ca sunt nevoita sa renunt la o sedinta, dumneavoastra ma intampinati cerandu-mi sa imi las haina in cuier. Vaga furie pe care am simtit-o ma face sa cred ca ma deranjeaza propunerea aceasta. Nu stiu inca de ce.

Apoi ma intorc la explicatiile mele care insotesc decizia de a ne vedea mai rar. Plang. Plang cam din orice. Ma simt neputincioasa.

Ca o paranteza, ideea de neputinta imi aminteste de o intrebare pe care o aud adesea: nu devii dependent de terapeutul tau? Imi vine sa replic de fiecare data ca tocmai asta nu mi-a reusit in atatia ani de terapie. Sa devin dependenta. Sa traiesc o dependenta buna. Asa, subtil, am mobilizat multe resurse ca sa ma tin departe de orice forma de atasament, pentru ca tocmai acest atasament m-ar fi putut distruge. De fapt, nu el, cat mama. Mama cea agresiva, furioasa. Gelozia ei. Ura. Toate, dac-ar fi mirosit o urma de atasament, m-ar fi inghitit fatal. Mai bine nu…

Ma hotarasc impreuna cu ea ca nu e totul pierdut, ca mai exista solutii sa ne redresam. De fapt, sa recuperam o relatie pe care eu o simteam cumva ratata. Nu pierduta. Ratata. Nu ne-a reusit, pur si simplu. Plec cu gandurile impartite.

Intr-un gand, cabinetul ei seamana izbitor cu ceea ce s-a numit “camera mea” dintr-un vis anterior. Acel spatiu construit in timp pe care l-am relatat in scris. O incapere lunga, formata din doua camera al caror zid, ce ironie, cazuse. Fusese daramat.

Ca-n vis, asa si-n realitate. Cu o canapea in prima camera si cu un birou. Acel birou pe care, din priviri, il cautasem in vis.

Cu o canapea in cea de-a doua incapere. Aceea pe care in vis o vedeam inaltata. Aceea in care in vis aveam o canapea pe care imi imaginam c-o voi inlocui cu un pat matrimonial. O incapere lunga, luminoasa, cu iesirea in prelungirea celor doua camera-vagon. O singura deosebire. Ferestrele din visul meu se aflau pe partea dreapta.

In celalalt gand, cuierul. El imi aminteste de vechile cabinete, acolo unde niciodata, dar absolut niciodata nu mi-am lasat lucrurile in el. Mi le-am azvarlit pe fotoliu ori pe divan uneori sau, altadata, le-am asezat cu atentie si cu intentie in aceleasi locuri. Insa niciodata n-am renuntat la acest obicei.

Coborand scarile blocului, imi amintesc cum, intr-un moment de mare anxietate, ii spuneam ca nu suport sa ma priveasca. Nici cand vin, nici cand plec. Asa ca alergam, depasind-o la intrare, pentru a ma dezbraca rapid si-a ma intinde pe divan, dupa care, la final de sedinta, stateam cu spatele la ea si ma imbracam, apoi ma indreptam grabita spre usa, aproape fortand-o sa ajunga mai rapid la iesire. Si nu-mi place sa ne privim in ochi. Nu in afara sedintei. E ca un tabu cu care am intrat in terapie. Suntem acolo pentru a ne face fiecare treaba. Cand sedinta se incheie, se sfarsesc si rolurile noastre, astfel ca n-avem motive sa ne privim ori sa ne vorbim.

Acum, de cand cu ideea ei de-a folosi cuierul, ma tem de apropierea noastra din holul acela micut. O intimitate pe care nu sunt pregatita s-o suport.

In urmatoarea sedinta, printre alte lacrimi, ii vorbesc despre felul in care m-a scos afara, in hol, in cuier, stricand singura apropiere pe care o putusem crea intre noi. Aceea dintre hainele mele de pe fotoliu aflate sub ochii ei, in timp ce eu vorbeam de pe divan. Uneori azvarlite, alteori voit aranjate. Acum, dintr-odata, am ramas acolo doar ea si eu. Mai dezbracata ca niciodata.

Drept urmare, in viata mea reala, in opozitie cu cea din terapie, am adus o sedinta in plus si un pat matrimonial in locul canapelei cu care ma obisnuisem. E-adevarat, intr-o incapere mult mai luminoasa, cu iesire separata.

Imagine: Cuierul inspirat de o elice de avion Propellerjack, design: Mossa, expus la London design week (adaptare)

http://cafegradiva.blogspot.com/
Curs de formare in psihoterapie psihanalitica & Curs de formare in consiliere psihologica psihodinamica – inscrieri 2022 Curs de formare in psihoterapie psihanalitica & Curs de formare in consiliere psihologica psihodinamica – inscrieri 2022 Curs de formare in psihoterapie psihanalitica & Curs de formare in consiliere psihologica psihodinamica – inscrieri 2022
Tags: analiză personalăaprès-coupautor: A Hawkening Lady

  Şi pentru că tot sunteţi aici…

...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.

Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua.
 Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim! 

Sustine Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.

Citeşte şi

Cât de sinceri sunteţi la psihoterapeut?
Cafe Gradiva

Cât de sinceri sunteţi la psihoterapeut?

by Cafe Gradiva
8 octombrie 2020
Mecanisme noninterpretative in terapia psihanalitica (I)
Cafe Gradiva

Mecanisme noninterpretative in terapia psihanalitica (I)

by Cafe Gradiva
8 octombrie 2020
Absenţă motivată
Cafe Gradiva

Absenţă motivată

by Cafe Gradiva
8 octombrie 2020
Load More
Next Post
Raţiune şi emoţii – Cercetători de elită ai istoriei intelectuale reuniţi la Bucureşti

Raţiune şi emoţii - Cercetători de elită ai istoriei intelectuale reuniţi la Bucureşti

Comments 3

  1. Ioana M. says:
    11 ani ago

    Ce solutie interesanta, aceea de a-ti delega hainele sa aiba o relatie reala cu analista ta, asa cum tu, cea constienta, nu vrei s-o faci. Pe undeva, totusi, mi se pare ca tii la ea altfel decat la o minte agera.
    Sper ca nu te-am agresat cu gandul meu.

    Răspunde
  2. Anonim says:
    11 ani ago

    astept cu mult interes "povestirile" ale carei autor sunteti. cred ca in special dintr-o mare nevoie de a avea acces la experienta altcuiva, atat de nuantata si aproape intruziva as zice, cat si pentru a o compara cu propria mea terapie pe care sunt oarecum…nesigura. pentru ca, daca stau bine sa ma gandesc, prima "investitie" pe care am facut-o in terapeuta mea a fost una negativa, adica am proiectat asupra ei o mare neincredere. de care mi-as dori sa o salvez. mai scrieti, va rog, daca se poate.

    Răspunde
  3. A Hawkening Lady says:
    11 ani ago

    @ Ioana, n-am simtit nici o agresiune. 🙂 Nu stiu in ce fel sau in cate feluri tin la analista mea, pentru ca legatura aceasta intre mine si ea, imaginata in acest fel, "tin la ea", a venit destul de tarziu. Cred ca mai intai m-am luptat cu parti din ea pe care le-am perceput intr-un anume mod, dublate de parti din mine si trecutul meu. Mai degraba a fost un fel de "nu cumva sa tin la ea". Parca acum, de ceva vreme, simt o legatura relaxata si fireasca pe care o creez, un fel de credit acordat, "bine, ma las pe mana dumneavoastra, acum stiu ca stiti ce faceti" (dincolo de idealizarea analistului de catre pacient). O sa ma gandesc si poate sa o pun in scris evolutia acestei relatii cu ea. 🙂

    @Anonim, multumesc. Iata ce ii raspundeam Ioanei mai sus! Recitind comentariul tau, mi-am dat seama ca tot neincrederea in analist am descris-o. Totusi, sunt atatea feluri de a nu avea incrdere in terapeuti, incat merita toti banii (chiar si in sens propriu) sa explorezi traseul neincrederii tale.

    Răspunde

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sunt de acord cu Termeni şi condiţii şi Acord de confidenţialitate.

Curs de formare în psihoterapie psihanalitică & Curs de formare în consiliere psihologică psihodinamică Curs de formare în psihoterapie psihanalitică & Curs de formare în consiliere psihologică psihodinamică Curs de formare în psihoterapie psihanalitică & Curs de formare în consiliere psihologică psihodinamică

Primeşte Cafe Gradiva pe email

Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva!

Ca la carte

Umanism şi paradox în logoterapie
Cafe Gradiva

Umanism şi paradox în logoterapie

8 octombrie 2020
„Psihologia şi sufletul”, o carte de la începuturile psihanalizei
Cafe Gradiva

„Psihologia şi sufletul”, o carte de la începuturile psihanalizei

22 noiembrie 2020
Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva!

Terapeuţi

Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa

Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa, Traian 70

13 aprilie 2022
Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti, sector 3

13 aprilie 2022
Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti, sector 4

13 aprilie 2022
psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov

Psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov, Carpaţilor 13

13 aprilie 2022
Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.

Urmăreşte-ne

Caută terapeut

Psihologi | Braşov | Bucureşti | Sector 4 | Constanţa | Psihoterapeuţi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Sector 4 | Constanţa | Psihoterapeuţi psihanalişti | Bucureşti | Sector 4 | Constanţa

Psihologi online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihologi la telefon | Psihoterapeuţi online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihoterapeuţi la telefon | Psihoterapeuţi psihanalişti online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihoterapeuţi psihanalişti la telefon

Primeşte Cafe Gradiva pe email

  • Despre
  • Autori
  • Termeni şi condiţii
  • Acord de confidenţialitate
  • Cookies
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

No Result
View All Result
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Gradiva Podcast
  • Cauta terapeut
  • Terapeut? Înscrie-te!
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

Utilizăm module cookie pentru a vă asigura că beneficiați de cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Mai mult aici.