Inca o zi in „Parisul” psihologiei educationale, in lumea educatiei timpurii. Managerul Fundatiei Acorns, Valentina Secara ne anunta ca vom avea o zi speciala, o zi dedicata jocului. O zi intreaga! Uau! Mai exact, dedicata calitatii si importantei jocului pentru varsta de 0-3 ani, asa cum arata si titlul workshopului de azi. Ne vor conduce in lumea jocului trei doamne, Siobhan Fritzpatrik, Mary Hull si Louise Keyes, toate din Irlanda de Nord.
Introducerea in joc o face dna Siobhan Fritzpatrik. Care vorbeste despre programele de educatie timpurie(0-3 ani) din Irlanda de Nord. Programe de invatare care pleaca de la competentele fizice, dar si psihice ale bebelusului. Si care au aparut ca o reactie la modelul medical de ingrijire, adica hranit, schimbat, imbracat… Care, adica, nu prea ia in considerare starea de bine a copilului mic.
Cercetatorii, societatea americana care pune accent pe cognitiv, au aflat ca un copil nu inseamna numai creier, el este un ansamblu. Exista si copilul moral, capabil sa dezvolte reciprocitate si sa inteleaga interactiunea, copilul pregatit de dialog, copilul cu imaginatie, copilul cetatean. Foarte important, copilul este de asemenea si o fiinta emotionala! Poate ca nu intamplator aceste cercetari au fost inspirate de munca in Reggio – Italia a lui Loris Lombardi. Ei, ce sa-i faci, sufletul latin!
Sigur, este reafirmata importanta dezvoltarii cerebrale, a sinapselor. Mi-a atras atentia constatarea cercetatorilor ca exista o „foame de dezvoltare” atat a fatului, intranatal, cat si a bebelusului. Raspunsul irlandez la aceasta foame de dezvoltare a fost realizarea de programe guvernamentale (impresionant!) numite „Sure Start”. Aceste programe prevad lucrul in educatia timpurie, de catre profesionisti, dar si de catre voluntari, cu copiii si parintii pentru a promova dezvoltarea fizica, intelectuala si sociala a copiilor prescolari. Astfel, ne asiguram ca atunci cand vor merge la scoala, copiii vor fi pregatiti sa-si valorifice competentele la cel mai inalt nivel.
Din nou, se reaminteste argumentul financiar, ca un dolar investit in educatia timpurie aduce economiei un profit de… 17 dolari (nu 7). Ei, da, e altceva. As mai adauga faptul ca in Noua Zeelanda o persoana care lucreaza in educatia timpurie este mai bine platita decat un profesor universitar!
Cam acesta este punctul de vedere irlandez. Un guvern care tine seama de faptul ca natiunile nu vor fi judecate dupa performantele economice, financiare etc., ci dupa cat au investit in fiinta umana, in educatia si dezvoltarea ei timpurie, asa cum a spus cineva intr-un citat amintit in prezentare.
Nu am inteles foarte bine din prezentare legatura cu jocul. Dar ni se spune ca dupa pauza o sa facem aplicatii practice de joc.
Si intr-adevar, dupa pauza ne-am jucat. S-au format grupuri cu tot felul de jocuri care au pus accentul pe a fi creativi, a dezvolta creativitatea. Am aflat ca aproape orice poate fi folosit pentru a te juca, orice parte a corpului, orice material. A fost foarte interesant si interactiv. Doamnele educatoare si mamicile au fost incantate.
Dupa joaca, a venit randul discutiilor si concluziilor. S-au pus o serie de intrebari. M-as opri la doua, care au dat si titlul articolului.
La un moment dat o mamica intreaba ce sa faca, pentru ca are discutii cu sotul legate de a muta mobila din casa pentru a crea mai mult spatiu si confort copilului, ce are cam un an si ceva. Sotul nu e deloc de acord. Zambitoare, doamnele din Irlanda ii spun ca este foarte important pentru copil sa aiba spatiu, deci mobila trebuie mutata. Si sa se aiba grija de a inlatura tot din casa ce ar putea reprezenta un pericol pentru copil. Si sa-i explice sotului ca mutarea mobilei este pentru scurt timp, nu e pentru totdeauna.
A doua intrebare este cea care mi-a creat probleme, apropo si de intrebarea cu care am ramas dupa prima zi, daca cercetarea si educatia nu ascund aparari.
O mamica spune ca baietelul ei de un an si trei luni se scoala si plange noaptea, iar ea nu prea reuseste sa-l linisteasca. Noaptea trecuta, de exemplu, a tinut-o treaza o ora si jumatate. M-am dus la el si l-am mangaiat, spune mamica, iar copilul s-a mai linistit.
Raspunsul care a urmat a fost pentru mine ceva de genul nu-mi vine sa cred urechilor.
Da, spune una dintre doamnele trainer, si mie imi place sa fiu mangaiata daca ma trezesc noaptea, si daca ma sunt mangaiata noaptea asta, noaptea urmatoare vreau mai mult si tot asa. Asa ca… nu-l mangaiati! O alta doamna trainer adauga ca si ea a avut aceasta problema cu copilul ei, iar dupa ce l-a lasat sa planga trei nopti fara sa se duca la el, s-a rezolvat.
Nu ma pot abtine si intreb ce mesaj cred ele ca se transmite copilului printr-o atitudine de acest gen: nu-l mangaiati daca se trezeste noaptea din somn si plange. Mi se raspunde ca singurul motiv pentru care copilul plange noaptea este ca vrea sa fie mangaiat, un moft deci, el nu are nici o alta problema, asa ca… nu-l mangaiati! Asta a fost ultimul raspuns, nimeni nu a mai zis nimic. De data asta doamnele din Irlanda nu au mai zambit.
Asa ca, mi-am zis, ce nu e in regula in tabloul asta? Daca ar fi sa-mi sau raspuns la intrebarea despre educatie si aparari, ziua de azi mi-a adus alta intrebare: sa fie educatia, cea timpurie in cazul de fata, si un mijloc de a ne apara impotriva carentelor afective resimtite de timpuriu?
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Uite, cand am citit experienta ta cu trainer-ii, mi-a venit in cap sa ma uit pe Winnicott si pe "The Child, the family and the outside world":
Zice Winnicott: "cel mai bun mothering se face dintr-o incredere naturala [in capacitatea de a fi mame] si exista o distinctie intre lucrurile naturale si cele care trebuie invatate, si eu incerc sa disting intre ele tocmai ca sa nu stric impulsul asta natural [spontan]."
Ma ingrijoreaza serios ca sfaturi de genul asta, sa nu il mangai pe copil cand plange, sunt date in abstract fara a se cunoaste dorinta si situatia mamei si copilului.
Cand te gandesti ca baiatul meu s-a trezit aproape doi ani la rand, intre 3 si 5 ani, doar ca sa nu ma lase sa dorm langa sotul meu. Ce-i drept, nu plangea, doar statea in fata usii noastre. M-am trezit in fiecare noapte, fara exceptie, pana cand s-a hotarat sa ma lase sa dorm.
Cata ambivalenta in astfel de sfaturi…
Aud frecvent mituri de genul sa nu-l tii in brate ca se invata numai in brate sau sa nu-l pupi decat cand doarme… Dezamagitor… Sa doresti sa fii mangaiat e doar un moft? Iar pentru bebelus este la fel de important ca si laptele. Nu e un comportament isteric sau demonstrativ ci o nevoie in acord cu varsta de dezvoltare.