In analiza personala exista pauze. Ale analistului. Unele sunt vacantele lui, altele nu. Cateodata se imbolnaveste el. Alteori te imbolnavesti tu, pacientul. Sau pur si simplu motive obiective te impiedica sa ajungi la sedintele de psihanaliza programate.
Am inceput sesiunea de examene la facultatea ale carei cursuri cu intarziere le urmez. Desi in analiza cochetezi cu vremurile trecute, iar in viata, in general, regresezi cu succes (poate chiar des; rima e intamplatoare), toate eforturile mele de-a invata cu tot atata usurinta ca in liceu s-au dus. E drept ca, desi m-am impotrivit unui anume fel de maturizare, ea s-a produs, asa ca iata-ma confruntata cu tot felul de indatoriri.
Una dintre ele este aceea de a scrie aici, pe Cafe Gradiva.
Saptamana aceasta nu voi reusi.
Aceste randuri, la fel ca absenta mea, pot fi (psih)analizate. Ca-n terapie.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Te-ntelegem. O sa ne lipsesti. Nu te stresa prea tare, nu merita. Pe curand.
nici o problema, asteptam cuminti. succes la examene!
Era cea mai misto rubrica de pe Gradiva 🙁
@Ioana
Tocmai despre stres invat. 🙂
@Al
N-am abandonat rubrica.
Despre absenta as vrea sa spun si eu doua vorbe; a analistului, care a ajuns sa fie in ultimele luni, acel "celalalt", (mi-a venit sa spun singurul care conteaza cu adevarat dar m-am gandit ca o sa fac o nedreptate). A trecut abia o saptamana din vacanta care are in total 7 saptamani. Nici nu stiu de ce scriu aici. Exista vreun numar de urgenta pentru noi, cei lasati "singuri acasa"? exista undeva instructiuni de genul – ce sa faci sau sa nu faci, atunci cand analistul tau lipseste si tu te simti pierdut in lipsa lui? 🙁
@anonim: Puteti sa ne scrieti despre dvs., daca doriti! Va sfatuiesc sa va luati un pseudonim, pentru a usura comunicarea!
da, ati putea sa imi spuneti daca as putea sa-i scriu? e cumva impotriva "regulamentului"? (desi n-am auzit de-asa ceva..)imi lipseste ingrozitor…, chiar ma ia prin surprindere intensitatea cu care ii simt lipsa. oare de ce mi se intampla asta? 🙁
"Regulamentul" 🙂 are ca scop sa va protejeze pe dvs., pe psihanalist si relatia terapeutica. Numai dvs. si psihanalistul va puteti pronunta daca ceva din ceea ce faceti vine impotriva acestei protectii. In afara acestui scop, nu ar trebui sa existe nici o regula/restrictie!
S-ar putea ca ambivalenta dvs. referitor la daca sa ii scrieti sau nu sa fie motivata nu numai de un argument rational (asa cum ne spuneti) cum ca ati incalca regula ci, e posibil sa fie motivata si de faptul ca nu va simtiti relaxat(a) cu ideea in sine de a-i scrie.
Cred ca ar fi bine ca atunci cand faceti un lucru sau altul sa fiti mai impacat(a) ca faceti acel lucru pentru a nu va adauga un stres in plus problemei de fond.
Acest dor ingrozitor (dupa cum spuneti) in mod sigur l-ati mai trait candva si probabil ca aveti nevoie sa invatati in relatia terapeutica sa va linistiti cand celalalt nu e cu dvs. Probabil ca de asta vi se intampla.
va multumesc pentru raspuns, georgiana branisteanu, si ca incercati sa ma ajutati, atat cat se poate. cred ca ma tem cumva de un fel de "sanctiune" in cazul in care as incerca sa iau legatura cu el,(terapeutul), ca s-ar putea simti ofensat ca nu respect pauza. as vrea sa-i scriu pentru ca mi-e teama ca altfel nu-i voi putea spune niciodata de sentimentele pe care i le port. in fata lui, inghet. m-am gandit ca ar putea fi important pentru analiza, sa stie ce mi se intampla.
Nu cred ca deranjati daca ii scrieti. Este decizia lui daca isi citeste corespondenta sau nu.
Ar fi ideal daca ati reusi sa ii comunicati sentimentele (care sunt oricum ambivalente, nu cred ca va este placut ca inghetati in fata lui). Tot ce simtiti ca este prea puternic in sufletul dvs. este bine sa ii spuneti pentru ca de aici pot iesi lucruri foarte importante pentru dvs.!
Va doresc multa, multa bafta!