Nu puţini au fost prietenii care l-au întrebat pe Freud, la vederea divanului din biroul său şi a carpetelor care-l acopereau şi se întindeau şi de jur împrejur, de unde această preferinţă a sa pentru decoraţiile interioare turceşti.
Totul a început, din câte se ştie, atunci când o rudă a sa mai îndepărtată, Moritz Freud, negustor la Salonic şi viitorul soţ al uneia dintre cele patru surori ale sale, Marie (Mitzi), i-a adus o carpetă turcească (un chilim, am spune noi) din oraşul otoman Izmir. E de presupus că obiectul a fost însoţit de povestiri de culoare care au aprins imaginaţia întemeietorului psihanalizei. În epocă, pe divanul turcesc era de obicei reprezentată o odaliscă sumar îmbrăcată, iar prejudecăţile vremii îi înfăţişau pe turci ca fiind mari cunoscători ai plăcerilor sexuale.
Pe această linie, istoricul Peter Swales explică interesul lui Freud pentru turci şi pentru divan şi carpete ca atracţie pentru moravurile sexuale aparent libertine ale acestora, ca şi, concomitent, pentru ideea de harem (să nu uităm de „femeile lui Freud” – cum au fost numite cele din anturajul său: Martha – soţia, Minna – cumnata, Anna – fiica, ca şi Emma Eckstein, Fanny Hoppe-Moser, Marie Bonaparte, Lou Andreas-Salomé ş. a.). Swales speculează în această privinţă foarte amplu (evident – şi cu un grad mare de hazard) şi observă coincidenţe de perioade între acest interes, lucrări ale sale despre sexualitate şi presupusa afacere amoroasă cu cumnata sa Minna, sora soţiei sale.
Cititi despre Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii
Între timp, divanul – dăruit, precum aminteam într-altă parte, de o pacientă recunoscătoare, Madame Benvenisti – a devenit locul privilegiat al regresiunii în psihanaliză şi al asociaţiilor libere şi însemnul heraldic cu care psihanaliza a cucerit lumea.
Sursă: http://www.eurozine.com/articles/2004-03-03-senyener-en.html
