Care este relatia intre grupul care se ocupa de procesele schimbarii si teoria relationala a disocierii?
Donnel Stern, care este unul dintre teoreticienii importanti ai disocierii in psihanaliza, discuta in textul de fata despre relatia intre ideea de disociere si ideile grupului de la Boston (in capitoul 9 al cartii sale Partners in Thought). Grupul de la Boston este interesat de procesele schimbarii in terapie si psihanaliza. Grupul si Donnel Stern schiteaza doua dintre programele de cercetare cele mai inovatoare din psihanaliza de astazi. [Asta, evident, pentru ca Georgianei ii place grupul si mie imi place Stern :)].
La inceput voi marca ce sugereaza el ca reprezinta punctele comune intre grup si teoria disocierii, si apoi voi accentua saptamana viitoare diferentele intre cele doua directii de explorare terapeutica.
Puncte comune
Mai intai, atat grupul, cat si Stern sunt interesati de situatia clinica si de o atitudine democratica care apare in situatia terapeutica. Stern este de acord cu Lewis Aron, care spune ca desi rolurile terapeutice sunt necesar asimetrice, relatia mutuala umana este in inima terapiei si nu este asimetrica. Atentia pe clinic si pe relatia democratica intre doi parteneri i-a marcat evolutia analitica a lui Stern, atat in faza interpersonala, cat si in cea relationala.
Un alt punct comun este ca ca grupul si Stern impartasesc ideea ca psihoterapia si psihanaliza sunt procese care se desfasoara atat la nivel intra-psihic, cat si social. Nivelurile astea se modifica si creeaza reciproc.
Stern si grupul se inteleg in ce priveste reprezentarea inconstientului. Iata ce este inconstientul pentru grup:
In vorbirea spontana, exista ceva in minte care vrea sa fie exprimat. Hai sa numim acest „ceva din minte” o imagine, in sensul cel mai larg al cuvantului. Imaginea poate sa fie o idee, o miscare, un gest, un afect, un afect al vitalitatii, un sentiment bazal. Niciunul din acestea nu sunt prezente in forma verbala.
Ideea de „ceva in minte” a grupului este similara cu ce numeste Stern „experienta neformulata”. Intelesul, sunt de acord ambele tabere, este creatie, si nu o descoperire. A intelege nu inseamna a descoperi, ca in a descoperi un animal care se ascunde intr-un tufis. Intelegerea nu descopera ceva ascuns, cat creeaza ceea ce este nu foarte clar formulat. Intelesul este similar cu a observa o nava bine conturata intr-un nor in loc de a vedea un iepure mai putin conturat in acel nor.
In sensul asta, Stern si grupul sunt de acord ca exista o potrivire intre domeniul verbal si cel reflexiv.
O alta asemanare: desi grupul spune ca nivelul reflexiv iese din implicit, ei fac foarte clara ideea ca nivelul verbal-reflexiv nu e o forma mai inalta de gandire sau simtire. Cele doua domenii se influenteaza reciproc si se formeaza prin raportul unuia cu celalalt. Verbalul si non-verbalul sunt cele mai semnificative contexte unul pentru celalalt.
Grupul si Stern sunt de acord ca o parte importanta a actiunii terapeutice are loc la nivelul implicitului. In discutie, dezacordul a fost pe gradul in care enactment-urile pot fi transformationale daca sunt puse in limbaj. Stern este mai convins ca intelesul din enactment trebuie pus mai clar in limbaj, pentru a fi folositor clinic. Dar ambele parti sunt de acord ca atentia principala trebuie sa fie pe negocierile nonverbale ale relationarii in tratament.
Stern zice ca intelesul enactment-urilor este implicit, in sensul celor din grup. Astfel de intelesuri sunt dinamic inconstiente, ceea ce inseamna doua lucruri:
1) ele nu exista in continutul limbajului verbal si sunt separate de el.
2) ele sunt excluse din constiinta in mod defensiv.
Intelesurile implicite pot fi reprezentate direct in limbaj, in timp ce cele dinamic inconstiente, nu. Cunoasterea implicit relationala a grupului, zice Stern, nu este dinamic inconstienta. Dupa Stern, cunoasterea implicita este la frontiera dintre implicit si inconstientul absolut.
[Georgiana, ne lovim din nou de topica. Cred ca am nevoie de tine aici. Hai sa vedem cum figuram diferitele nivele de implicit si inconstient.
Cam asa cred ca arata scara de la inconstient la verbal!]
Grupul si Stern sunt de acord ca intelesul este un proces permanent de producere si nu e o structura. A face intelesul inteles este un proces continuu de elaborare. Ei sunt de acord ca evenimentele in terapie sunt nepredictibile, nonliniare si emergente.
Sarcina analistului este participarea in proces si cateodata descoperirea implicarii in procesul de dezvoltare. Atat pentru grup, cat si pentru analistul relational, clinicianul nu este in pozitia sa prinda „implicarea” sau sa o interpreteze asa cum apare, pentru ca implicarea clinicianului este in permanenta in proces de a deveni. „A sti ca” trebuie sa ramana in spatele participarii, daca va exista o cunoastere care se dezvolta. Actiunea terapeutica nu inseamna revelarea adevarului de catre analist, cat participarea intr-un proces emergent, care se desfasoara si care cere mai mult decat interpretare.
Imi place mult, spune Stern, ideea grupului ca intentiile sunt unitatile de baza psihologice si ca secventa de intentii da comportamentului uman coerenta si inteles. Stern e de acord ca procesul de desfasurare intentional apare implicit. Stern a fost interesat mult timp de ideea ca suntem in posesia unor intentii pe care nu stiam ca le-am avut si ca ceea ce simtim ca este mai personal in experienta noastra este ca nu avem constiinta ca am creat-o.
Procesul de desfasurare a intentiei (conceptul grupului) este una dintre putinele conceptii de care a dat si care ne face sa ne gandim la acest fenomen comun si foarte puternic.
[Imi place mult ideea asta ca ceea ce este cel mai personal pentru noi este ceea ce facem inconstient!]
Ideea asta, spune Stern, ne face sa teoretizam continuitatea dintre implicit si domeniul reflexiv non-verbal si care ne creeaza identitatea.
Procesul asta se desfasoara in afara constiintei si de aceea ceea ce noi intentionam mai adanc are cateodata capacitatea sa ne surprinda. Suntem de multe ori in pozitia de a ne descoperi intentiile si nu de a le crea in mod constient. Desigur, ideea asta corespunde cu o piesa de rezistenta a tratamentului psihanalitic:
Trebuie sa nu ne asumam ca noi stim intotdeauna ceea ce dorim, dar in loc putem sa observam (sa ne creeam drum inspre) dorintele care deja exista, astfel incat sa le puteam descoperi in noi asa cum le descoperim in altii.
Doar mai tarziu, cand suntem mai bine familiarizati cu ele si cu rezistentele noastre inconstiente la a fi „eu”, putem sa fim in masura sa le directionam mai direct.
O ultima nota face Stern la comunul pe care grupul si el il impartasesc. Lumea psihanalitica e cumva familiara cu ideea lui Fonagy si a colegilor despre mentalizare. Teoria mentalizarii (cum sa intelegi intentiile care se afla in capul celuilalt si cum asta este unul din motorul dezvoltarii psihice) confirma, spune Stern, munca celor din grup si o face mai convingatoare.
[Ar fi interesant, de studiat, zic eu, care este legatura intre mentalizare si trecerea de la implicitul relational la cel verbal, pentru grup].
Partea a doua, saptamana viitoare.
Bogdan Popa
Abonaţi-vă la newsletter Cafe Gradiva
Primiţi în email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.
Pun aici citatul lui Donnel Stern la care tu faci referire privind "topica" si o sa pornim de la el:
"I am stretching a point to call the meaning of unconscious mutual enactment implicit. It is perhaps closer to my view to say thet such meanings are dynamically unconscious, by witch I mean two things: (1) they do not exist relative to verbal language, but, apart from it; (2) they are specifically (that is, defensively) excluded from awareness. Implicit meanings, in my frame of reference, are those that can be directly represented in language; dynamically unconscious ones, on the other hand, cannot be. Dynamically unconscious meanings are what Fourcher (1992) calls the "absolute unconscious". BCPSG's "implicit relational knowing" (IRK) is not dynamically unconscious, either in BCPSG's view or in mine, because IRK is not specifically excluded from awareness, but because of its nature, IRK cannot necessarily be verbally represented either. It therefore lies, for me, on the border between the implicit and the absolute unconscious."
Eu inteleg de aici ca inclinatia lui este de a considera sensul enactment-urilor ca fiind dinamic inconstient si nu ca facand parte din implicitul procedural asa cum afirma BCPSG. El nu aduce argumente aici, poate in alta parte, da. Dar el stie ca, in articolul "The Foundational Level of Psychodynamic Meaning: Implicit Process in Relation to Conflict, Defense and the Dynamic Unconscious" publicat de BCPSG in 2007, acestia spun ca inconstientul dinamic (care contine conflictul si apararea) decurge din procesele interactionale implicite si probabil este de acord cu asta. Ce mai spune Donnel? Ca sensul implicit este inclus in limbaj dar inconstientul dinamic, nu este inclus. Asta nu inseamna ca inconstientul dinamic reprezinta un strat "mai abisal" decat nivelul local procedural (din moment ce decurge din acesta din urma, nici nu ar avea cum). Inconstientul dinamic (adica cel refulat) nu apare direct in limbaj pur si simplu pentru ca exista mecanismele de cenzura si prelucrare a continuturilor iar de la Freud stim ca el abia se intrezareste in actele ratate. Insa, nivelul implicit este continut de limbaj si de catre orice manifestare psihica/actionala pentru ca sensul la nivel implicit este un sens intentional; la nivel implicit se afla intentia. In 2008, BCPSG are celalalt articol: "Forms of Relational Meaning: Issues in the Relations Between the Implicit and Reflective-Verbal Domains" in care aflam ca sensul relational poate fi exprimat atat in domeniul implicit cat si in cel verbal (care decurge din primul).
Georgiana, suntem aici la descurcat itele unor topici grele. Adica, si grupul si Stern folosesc limbajele lor specifice si de asta ne putem incurca in deosebirile terminologice. Pentru Stern, inconstientul dinamic pare sa fie mai stufos, mai ne-verbal decat este proceduralul asta pentru Grup. Ramane sa vedem daca asa e.
Mie mi se pare ca distinctia fundamentala este intre un inconstient dinamic (conficte, aparari si continuturi la nivel de enactment, la care nu avem acces cumva) si un implicit procedural (adica un inconstient la care avem cumva acces). Cu ajutorul analizei, putem sa identificam continuturi la care nu avem acces, si asta ar fi sa zicem nivelul inconstientului dinamic. Pare mai dificil de accesat. Cat priveste proceduralul asta implicit, pare sa fie cumva mai vizibil, si relevat tot in analiza. Dar el este mai vizibil parca, in descrierea lui Stern, si nu pare atat de produs mutual, cu participarea celor doi in analiza. Stern o sa insiste ca diferenta intre el si grup e analiza enactement-urilor, adica analiza producerii comune a impasurilor si momentelor dificile in terapie.
Sa imi spui daca esti de acord cu mine, pentru ca eu sunt partizan Stern si sunt inclinat sa favorizez ce zice el.
Puncte comune
Foarte amanuntit rezumat! Grozav!
Pun aici citatul lui Donnel Stern la care tu faci referire privind "topica" si o sa pornim de la el:
"I am stretching a point to call the meaning of unconscious mutual enactment implicit.
It is perhaps closer to my view to say thet such meanings are dynamically unconscious, by witch I mean two things:
(1) they do not exist relative to verbal language, but, apart from it;
(2) they are specifically (that is, defensively) excluded from awareness.
Implicit meanings, in my frame of reference, are those that can be directly represented in language; dynamically unconscious ones, on the other hand, cannot be.
Dynamically unconscious meanings are what Fourcher (1992) calls the "absolute unconscious".
BCPSG's "implicit relational knowing" (IRK) is not dynamically unconscious, either in BCPSG's view or in mine, because IRK is not specifically excluded from awareness, but because of its nature, IRK cannot necessarily be verbally represented either. It therefore lies, for me, on the border between the implicit and the absolute unconscious."
Eu inteleg de aici ca inclinatia lui este de a considera sensul enactment-urilor ca fiind dinamic inconstient si nu ca facand parte din implicitul procedural asa cum afirma BCPSG. El nu aduce argumente aici, poate in alta parte, da.
Dar el stie ca, in articolul "The Foundational Level of Psychodynamic Meaning: Implicit Process in Relation to Conflict, Defense and the Dynamic Unconscious" publicat de BCPSG in 2007, acestia spun ca inconstientul dinamic (care contine conflictul si apararea) decurge din procesele interactionale implicite si probabil este de acord cu asta.
Ce mai spune Donnel? Ca sensul implicit este inclus in limbaj dar inconstientul dinamic, nu este inclus. Asta nu inseamna ca inconstientul dinamic reprezinta un strat "mai abisal" decat nivelul local procedural (din moment ce decurge din acesta din urma, nici nu ar avea cum). Inconstientul dinamic (adica cel refulat) nu apare direct in limbaj pur si simplu pentru ca exista mecanismele de cenzura si prelucrare a continuturilor iar de la Freud stim ca el abia se intrezareste in actele ratate. Insa, nivelul implicit este continut de limbaj si de catre orice manifestare psihica/actionala pentru ca sensul la nivel implicit este un sens intentional; la nivel implicit se afla intentia. In 2008, BCPSG are celalalt articol: "Forms of Relational Meaning: Issues in the Relations Between the Implicit and Reflective-Verbal Domains" in care aflam ca sensul relational poate fi exprimat atat in domeniul implicit cat si in cel verbal (care decurge din primul).
Termenul de "inconstient absolut" imi este strain dar observ ca Donnel S. il foloseste pentru sensurile inconstientului dinamic.
Georgiana, suntem aici la descurcat itele unor topici grele. Adica, si grupul si Stern folosesc limbajele lor specifice si de asta ne putem incurca in deosebirile terminologice. Pentru Stern, inconstientul dinamic pare sa fie mai stufos, mai ne-verbal decat este proceduralul asta pentru Grup. Ramane sa vedem daca asa e.
Mie mi se pare ca distinctia fundamentala este intre un inconstient dinamic (conficte, aparari si continuturi la nivel de enactment, la care nu avem acces cumva) si un implicit procedural (adica un inconstient la care avem cumva acces). Cu ajutorul analizei, putem sa identificam continuturi la care nu avem acces, si asta ar fi sa zicem nivelul inconstientului dinamic. Pare mai dificil de accesat. Cat priveste proceduralul asta implicit, pare sa fie cumva mai vizibil, si relevat tot in analiza. Dar el este mai vizibil parca, in descrierea lui Stern, si nu pare atat de produs mutual, cu participarea celor doi in analiza. Stern o sa insiste ca diferenta intre el si grup e analiza enactement-urilor, adica analiza producerii comune a impasurilor si momentelor dificile in terapie.
Sa imi spui daca esti de acord cu mine, pentru ca eu sunt partizan Stern si sunt inclinat sa favorizez ce zice el.