Legatura de grup se manifesta prin intalnirea membrilor grupului. O modalitate de lucru adresata cazurilor clinice pleaca de la constructia unei scene imaginare bazate pe prezentarea unor momente reale care sunt problematice intr-un fel sau altul pentru fiecare membru al grupului. Aceasta modalitate de lucru este una complexa. Asociatiile libere ale grupului, trairile celor care joaca scena imaginara conduc la scoaterea in evidenta a unor importante momente atat despre grup, cat si despre experienta clinica a fiecaruia dintre participanti.
Scena imaginara este un instrument de mediere. Ea pleaca de la continuturi reale, dar nu se refera la realitatea curenta. Prin imaginar, afectul poate sa fie elaborat, poate sa capete o forma. Imaginarul este posibil in contextul relatiei de grup si poate conduce la transmiterea fantasmatica a unor continuturi care scapa in mod obisnuit. Jucarea unor scene astfel reda continuturi inconstiente care nu pot sa fie analizate altfel.
Un alt continut adus in scena imaginara este campul transfero-intertransferential. Circulatia transferentiala este jucata de membrii grupului prin rezonanta fantasmatica. De la alegerea unor roluri si evitarea altora pana la crearea unor roluri care suprapun realitatea proprie, realitatea posibila si diferite tendinte (conversive, obsesionala, perverse) care sunt propuse in spatele personajelor fiecare re-construieste prin rolul sau ceea ce s-a intamplat in diferite contexte reale.
Asociatiile libere grupale care urmeaza scenei, precum si observatiile moderatorilor (sau animatorilor) de grup se structureaza intr-un fir de intelegere si intuire a ceea ce s-a petrecut in scenele propuse. Restituirea finala a moderatorilor are rolul de a explica o parte din aceste continuturi.
O modalitate frecventa este de a propune o scena rezultanta din prima. In aceasta, continuturile sunt diferite si reprezinta o modalitate de elaborare a afectelor asa cum au fost ele prezentate. Nu este o scena care sa propuna solutii, ci una care sa integreze ceea ce s-a jucat deja. Aceasta situatie o regasesc frecvent in terapia analitica de cuplu unde continuturile asociative ale unuia din cei doi influenteaza in mod activ continuturile celuilalt, facand o distinctie clara intre un continut individual si unul al legaturii de cuplu. Acelasi procedeu se intampla si in cazul psihodramei in care grupul aduce continuturi individuale, iar grupul selecteaza acele parti care sunt comune si de interes pentru toata lumea. La randul lor, continuturile jucate deja vor influenta pe cele individuale.
Remarcam intr-o psihodrama condusa de Rosa Jaitin acest aspect al unei observatii simple care a schimbat sensul de desfasurare a situatiei – ea a observat un lucru – ca in scena jucata fiecare persoana din grup era intr-un rol de sex opus – barbatii si baiatul din scena erau jucate de membre ale grupului si femeile de barbati. Acest lucru am constatat cu totii vorbea despre o situatie a familiei care era astfel jucata de grup.
Dar acest proces este accentuat atunci cand rolurile sunt lasate libere, sunt constructia grupului si efect direct al fantasmelor individuale care se intersecteaza in spatiul imaginar grupal. Putem oare spune despre acest proces de lucru ca este echivalentul asociatiilor libere prezente in procesul analitic?
Acest tip de grup se adreseaza in special profesionistilor, celor care au o activitate clinica, de preferat analitica (dar nu obligatoriu) individuala, familiala, de cuplu sau grupala. Ei regasesc in grup parti importante. Nu este o supervizare a activitatii, ci o propunere a experientelor individuale intr-un spatiu grupal, adica fiecare poate sa aduca aspectele care il intereseaza si la care vrea sa isi raspunda.
Claudiu Ganciu
