Citiţi "la cald" corespondenţele de la Conferinţa Naţională Alzheimer 2021 >>

  • Despre
  • Autori
  • Parteneri
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact
Sustine Gradiva
 
Cafe Gradiva
Cauta terapeut
Esti terapeut? Inscrie-te!
  • Prima pagină
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Psi
    • Psihoterapie
    • Psihanaliză
    • Psihiatrie
    • Psihologie
  • Cultură
  • Societate
  • Podcast
No Result
View All Result
Cauta terapeut
Esti terapeut? Inscrie-te!
No Result
View All Result
Cafe Gradiva
No Result
View All Result
Caută terapeut | Terapeut? Înscrie-te!
Prima pagină Cafe Gradiva

“Domnia haosului” în Edenul ante-Christic

Cafe Gradiva by Cafe Gradiva
in Cafe Gradiva
1
“Domnia haosului” în Edenul ante-Christic
0 Shares
Share
Share
Pin
Tweet

Citeştedespre

Isteria între victimizare şi rebeliune: ce ne învaţă psihanaliza despre feminism şi protestul isteric

Isteria între victimizare şi rebeliune: ce ne învaţă psihanaliza despre feminism şi protestul isteric

29 noiembrie 2020
Stadiul isteric şi imposibilitatea de a alege obiectul dorinţei

Stadiul isteric şi imposibilitatea de a alege obiectul dorinţei

22 noiembrie 2020
De ce isteria nu mai e văzută în cabinetele de psihanaliză și capcanele determinismului biologic şi sociologic

De ce isteria nu mai e văzută în cabinetele de psihanaliză și capcanele determinismului biologic şi sociologic

22 noiembrie 2020

"Domnia haosului" în Edenul ante-Christic

(Mai jos puteți urmări o cronică pe care am găsit-o foarte interesantă a uneia dintre cele mai controversate producții din întreaga istorie a cinematografiei, Antichrist, apărută în 2009 și regizată de Lars von Trier. Textul e publicat aici cu consimțământul autorului).

Antichrist este povestea reîntoarcerii la Cădere, într-o grădină a Raiului de unde omul a fost alungat şi unde nu mai există posibilitatea de întoarcere. Astfel, Antichrist devine mai degrabă Ante-Christ, un timp şi spaţiu în care salvarea nu fusese încă concepută. Este viaţa în Infern fără posibilitate de salvare.

Povestea coborîrii în străfundurile suferinţei şi dezolării ne este livrată de către von Trier cu ajutorul unor imagini magnifice, ce amintesc de clasicii cinema-ului de artă: în primul rînd Michelangelo Antonioni şi al său Deşert Roşu, apoi Tarkovski (alb-negrul, secvenţele slow motion) , Lynch (secvenţele de close-up, uşor defocalizate). Poezia vizuală depăşeşte însă graniţele filmului de artă, intrînd pe tărîmul fotografiei şi picturii (în special Hieronymus Bosch) şi ajungînd pînă în Infernul lui Dante, zugrăvit într-o manieră asemănătoare lui Greenaway sau Raul Ruiz. Dar care este, pînă la urmă, scopul acestui specimen de cinema? Este el mai mult decît un amalgam epigonic, aşa cum îl consideră mulţi, un mozaic de citate din alţi maeştri ai cinema-ului? Să fie von Trier un simplu Tarantino al cinema-ului de artă, un “absolvent” al prea multor ore petrecute la cinematecă? Desigur, şi experimentul de faţă trebuia încadrat într-un gen şi pînă la urmă se pare că cea mai potrivită a fost eticheta de horror, mai precis, aşa-numitul horror existenţial, alături de filme precum The Cabinet of Dr. Caligari, mare parte din opera lui Polanski (Repulsion, The Tenant, Rosemary’s Baby) şi mai ales, zic eu, Possession al lui Andrzej Zulawski. Acum, unde se află, mai exact, horror-ul în cazul de faţă? Păi, în primul rînd, în imposibilitatea ţinerii sub control şi vindecării unei “nebunii” contagioase care pune stăpînire pe cuplul emblematic, aceşti Adam şi Eva ai unui Eden distopian. Privită mai îndeaproape, povestea nu este altceva decît analiza disoluţiei a ceea ce continuă astăzi să fie considerată în multe societăţi triada tradiţională – mama, tatăl şi fructul iubirii celor doi, prin manifestarea graduală a unei psihoze ce include variate aspecte ale noţiunii de rău, frica de un aşa-numit feminin incontrolabil şi nedomesticit, toate acestea evoluînd apoi într-o frică, de asemenea graduală, faţă de natură, văzută ca mecanism matern devenit răuvoitor.

Nu avem de-a face însă cu o poveste simplificată, gen Psycho, unde frica de mamă degenerează ulterior într-o frică generalizată faţă de sexul opus. În cazul de faţă, EL începe treptat să manifeste un comportament paranoic, intrînd astfel într-o relaţie paranoică cu EA pentru a încerca să-i controleze şi să-i vindece nebunia. Paranoia e accentuată de faptul că EL încalcă toate normele deontologiei medicale mai întîi prin faptul că-şi ia soţia ca pacient, apoi prin întreţinerea de relaţii sexuale cu “pacientul” respectiv. Psihoza EI se datorează, însă, în mare măsură, paranoiei LUI, iar caracterul subiectiv al povestirii se diluează treptat tocmai pentru a sublinia această stare de confuzie ce se accentuează între cei doi. Antichrist reprezintă un unicat. Deşi foloseşte elemente specifice mai multor genuri, modul în care este prezentat subiectul nu este caracteristic nici unui gen. Este un cinema experimental, liminal, care-l apropie pe von Trier foarte mult de Lynch şi Cronenberg. Practic, întreaga poveste se desfăşoară într-un spaţiu ce aminteşte de Stalker-ul lui Tarkovski, unde nimic nu mai e concret, totul se poate schimba în orice moment. EA se teme să intre în Zonă, simţind ameninţarea la adresa propriului subiectivism. Nu poate trece acel prag (reprezentat de pod) – odată trecut însă, tot ceea ce se află în spaţiul respectiv conspiră pentru a distruge cuplul.

Chiar pămîntul pare a se deschide pentru a-i înghiţi. EA nu suportă să umble prin iarbă, iar EL încearcă să-i vindece această fobie sugerîndu-i să-şi imagineze că este una cu iarba respectivă, într-o secvenţă în acelaşi timp poetică şi terifiantă, din nou o scenă liminală, undeva între viaţă şi moarte, la limita dintre integritatea corpului şi dezintegrarea sa. Acest caracter liminal ce străbate filmul de la un capăt la altul se manifestă şi în cazul Celor Trei Cerşetori, echivalentul în film al Celor Trei Înţelepţi, care, în această utopie pe dos, veghează moartea Antichristului. Astfel, vulpea ce se devorează singură, se află atît înăuntru, cît şi afară (o rană reprezintă mereu un stadiu între infecţie şi vindecare); căprioara gestantă îşi poartă puiul în sacul amniotic care-i atîrnă de vagin – puiul nu este nici viu, nici mort, ci, din nou, în tranziţie; corbul, mîncător de hoituri, este captiv în acel spaţiu sepulcral, nici la suprafaţă, nici în pămînt, unde se refugiază EL la un moment dat.

Există în film o secvenţă hulită de foarte mulţi, considerată torture porn, care constituie însă punctul culminant, nu doar în ceea ce priveşte nivelul violenţei (împletită cu sexualitate), dar reprezintă şi momentul crucial, pragul pe care EA îl trece, pătrunderea pe tărîmul psihozei totale, de unde nu mai există cale de întoarcere. Sexualitatea agresivă afişată pînă atunci, excesivă din punctul de vedere tradiţional, conservator, al dorinţei feminine, este împinsă, odată cu această secvenţă, pe tărîmul violenţei extreme, astfel încît sînt depăşite chiar şi convenţiile, atît de liberale, ale zilelor noastre. Este răspunsul EI la tentativele LUI de a ţine sub control şi apoi de a anihila psihoza care a ajuns să se manifeste prin acest extremism sexual.

O altă scenă destul de greu de înghiţit de către unii este aşa-numita secvenţă a castrării. Interesant e faptul că nu se vede nici o castrare pe ecran, nu există sînge în exces. De unde vine atunci această castrare? Ceea ce urmează apoi, deşi e considerat pornografie, nu prea e. EA îl masturbează (EL se află fie în şoc extrem, fie este inconştient) pînă cînd EL ejaculează sînge. Desigur, se pune întrebarea dacă acest lucru este cu adevărat posibil în realitate, întrebare ce poate trimite întreaga secvenţă, posibil întregul film, pe tărîmul halucinaţiei psihotice, a unuia sau a celuilalt dintre protagonişti. De ce nu e însă pornografie? Deoarece nu sînt respectate normele unei masturbări pornografice: nu avem privirea bărbatului în cadru, femeia nu se află într-o postură supusă, nu există contact vizual între cei doi. În plus, ejacularea sîngelui constituie o imagine liminală prin faptul că sîngele iese din organism la fel ca în cazul unui ciclu menstrual, o imagine foarte neobişnuită şi considerată tabu.

Cabana din adîncul pădurii unde se refugiază cei doi reprezintă, de asemenea, un spaţiu emblematic. Este acea cabană din povestea cu Hansel şi Gretel, despre care am citit cu toţii în copilărie, care găzduieşte o prezenţă malefică, mereu în aşteptarea prăzii. Răul se materializează în cazul de faţă prin obiectele pe care EL le găseşte în pod, mărturie a obsesiilor EI, aşternute pe hîrtie în teza la care lucra, semnificativ intitulată “Genocid”. Rolul copilului în film este, de asemenea, foarte interesant. Spre final, asistăm din nou la scena duşului din epilog. De această dată însă observăm că EA îşi dă seama de tragedia ce urmează să se întîmple, însă nu face nimic pentru a o preveni, continuînd actul sexual (ba chiar aţîţată cumva de tragedia ce urmează să se întîmple). Să fie vorba de sacrificarea progeniturii Diavolului? Este într-adevăr copil al Satanei (vezi scena cu ghetuţele)? Finalul filmului vine să completeze ambiguitatea şi simbolistica sa, avem din nou o scenă desprinsă parcă din Infernul lui Dante, EL este surprins urcînd un deal, rămas singur (într-o măsură mai mică sau mai mare), pribeag în ceea ce pare a fi Purgatoriul. De aici încolo fiecare este lăsat să vină cu propria interpretare a lucrurilor… După cum spunea Lynch atunci cînd a fost întrebat de un reporter – What is Eraserhead about?, Lynch i-a răspuns – Well, it’s about… 90 minutes.

Morala: nu căutaţi o explicaţie „oficială”. Priviţi filmul ca pe o operă de artă, gasiţi o interpretare care să vă fie pe plac pentru că e singura de care o sa fiţi mulţumiţi…

Adrian Bugnar

www.cafegradiva.ro

Tags: autor: Alexa Bîtfoipsihanaliza si film

  Şi pentru că tot sunteţi aici…

...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.

Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua.
 Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim! 

Sustine Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.

Citeşte şi

Isteria ca o luptă cu tauri şi cum a fost viaţa Dorei după tratamentul cu Freud
Cafe Gradiva

Isteria ca o luptă cu tauri şi cum a fost viaţa Dorei după tratamentul cu Freud

by Alexa Bîtfoi
22 noiembrie 2020
Identificarea isterică în visul cu somon afumat şi în cazul Dora
Cafe Gradiva

Identificarea isterică în visul cu somon afumat şi în cazul Dora

by Cafe Gradiva
22 noiembrie 2020
Roz pentru fetiţe, albastru pentru băieţei? Cum ne abate ideologia atenţia de la întrebările fundamentale despre identitatea de gen
Cafe Gradiva

Roz pentru fetiţe, albastru pentru băieţei? Cum ne abate ideologia atenţia de la întrebările fundamentale despre identitatea de gen

by Cafe Gradiva
22 noiembrie 2020
Load More
Next Post
Psihanaliza in benzi desenate

Psihanaliza in benzi desenate

Comments 1

  1. Alexa Pleșcan says:
    9 ani ago

    cronica mea aici: http://www.alexaplescan.ro/2010/01/22/diagnosticul-regizoral-al-unei-demente/

    Răspunde

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sunt de acord cu Termeni şi condiţii şi Acord de confidenţialitate.

Primeşte Cafe Gradiva pe email

Terapeuţi

Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti, sector 3

22 noiembrie 2020
Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa

Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa, Traian 70

22 noiembrie 2020
Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva!

Ca la carte

O ureche inteligentă şi o gură pentru a interpreta?
Cafe Gradiva

O ureche inteligentă şi o gură pentru a interpreta?

8 octombrie 2020
Erich Fromm despre fenomenul narcisismului individual
Cafe Gradiva

Erich Fromm despre fenomenul narcisismului individual

22 noiembrie 2020
Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva!

Ultima oră

Mihai Rusen No Man's Land

Mihai Rusen: No Man’s Land

28 februarie 2021
tehnologii asistive boala Alzheimer carantină

„Rudele pacienţilor cu Alzheimer ne sunau aproape non-stop”: panică şi pregătiri în carantină

27 februarie 2021
Sindromul de fragilitate la vârstnici

Sindromul de fragilitate la vârstnici. Vă puteţi imagina o lume fără demenţă?

27 februarie 2021
îngrijitorii persoanei cu boala Alzheimer

Cine-i îngrijeşte (în vreme de pandemie) pe îngrijitorii persoanei cu boala Alzheimer?

26 februarie 2021
Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.

Urmăreşte-ne

Caută terapeut

Psihologi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Constanţa | Psihoterapeuţi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Constanţa | Psihoterapeuţi psihanalitici | Bucureşti | Sector 3 | Constanţa

Primeşte Cafe Gradiva pe email

  • Despre
  • Autori
  • Termeni şi condiţii
  • Acord de confidenţialitate
  • Cookies
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

No Result
View All Result
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Gradiva Podcast
  • Cauta terapeut
  • Terapeut? Înscrie-te!
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

Utilizăm module cookie pentru a vă asigura că beneficiați de cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Mai mult aici.