Doua posibilitati pentru mintea analistului: fie o galeata fara capac, fie una cu capac
In cartea Campul Bi-Personal, Antonino Ferro discuta problemele, riscurile si nevoile analistului, in capitolul 8. El e interesat sa inteleaga cum mintea analistului determina ce se intampla in campul care se stabileste intre cei doi parteneri din relatie.
Ferro lucreaza in traditie relationala si e interesat sa inteleaga in primul rand cum campul care se stabileste intre analist si client formeaza experientele individuale.
Pericolele si avantajele sunt numeroase pentru analist, pentru ca mintea ei / lui e expusa in permanenta la „elementele beta”, la identificarile proiective si la fluctuatiile a ce numeste el PSD.
Sa lamurim pe rand ce inseamna elemente beta, identificari proiective si fluctuatii PSD.
Ferro lucreaza in traditie bioniana, unde elementele alfa sunt elementele care proceseaza elementele beta, ne-procesate ale mintii. Elementele beta sunt asemeni unor entitati pre-constiente intr-o prima topica freudiana, care sunt supuse unui proces de articulare si intelegere in terapie. Elementul alfa este elementul beta procesat.
Ferro lucreaza si in traditie kleiniana. Identificarile proiective sunt sentimentele si emotiile care sunt evacuate din mintea pacientului in mintea analistului. Ele nu sunt neaparat patologice, asa cum le intelege Klein, pentru ca mintea umana functioneaza in mod normal prin comunicarea unor continuturi care nu sunt procesate. Identificarea proiectiva, prin urmare, e un fenomen normal care serveste procesului de cunoastere, care este articulat in relatiile cu ceilalti. Evident, multe evacuari in mintea celuilalt pot sa fie patologice.
Fluctuatiile PSD (de la Paranoid Schizoid la Depressive) sunt fluctuatiile normale pe care mintea le are de la o faza paranoic-schizoida la una depresiva. Ambele pozitii sunt considerate de Klein critice pentru functionarea mintii, iar pentru Ferro fluctuatia intre ele este considerata normala. Analiza fluctuatiei face o minte mai sanatoasa si nu atingerea iluzorie a unei pozitii depresive.
[Pe mine ma intereseaza mult analiza lui Ferro asupra fluctuatiilor PSD. Multa literatura analitica spune ca sanatatea mentala este de atins in ideea de integrare, in punerea bucatilor de experienta impreuna sau in reconcilierea dihotomiilor obiect rau – obiect bun. Exista un ideal puternic la integrarii si Klein il conceptualizeaza prin ideea ca atingerea pozitiei depresive este de dorit. Impotriva orientarii care priveste integrarea ca ideal de atins, mie imi place pozitia lui Phillip Bromberg care crede ca „a sta intre spatiile diferite ale mintii” aproximeaza mai bine un ideal analitic. A sta intre spatiile mintii tale presupune ca nu s-a atins o pozitie de la care nu mai exista elemente beta, sau schizoid-paranoide, sau disociate (depinde de limbaj), cat inseamna ca analistul este capabil sa le intelega mai bine, pentru ca are capacitatea de a sta cu mai multe bucati de sine in acelasi timp. A sta intre spatiile mintii, este, cred, o buna aproximare a ce numeste Ferro analiza PSD, pentru ca ea face ca sa existe o analiza permanenta a procesului de splitare si integrare, fara ca sa existe o integrare finala, ultima.]
Care sunt cerintele lui Ferro pentru analisti?
Prima cerinta: nu trebuie sa poluam mintea pacientului si trebuie sa ii dam spatiu inauntrul nostru. E adevarat, recunoaste Ferro, de multe ori fluxul proiectiv se indreapta de la analist spre pacient. Analistii trebuie sa poata sa identifice astfel de procese. In acelasi timp, analistii se pot securiza impotriva proiectiilor pacientilor si devin greu de atins, iar de aici, greu de folosit pentru pacienti.
Cel mai important lucru, crede Ferro, este ca analistul trebuie sa stranga informatia de la camp – sau de la relatie – pentru a identifica starea analistului. Campul serveste ca un dispozitiv de informare pentru functionarea mentala.
De fiecare data cand primim un semnal (sau avem o senzatie) ca functionam cu probleme, trebuie cautata cauza (Ferro crede ca visele transferentiale sunt foarte importante aici). Trebuie, spune Ferro, sa lucram la metabolizarea anxietatilor care sunt introduse in camp (sau, in limbaj bionian, la activarea elementelor alfa). Pentru ca terapia este o afacere in doi si pentru ca riscurile sunt de neevitat, analiza introduce momente de tipul asta.
[Aici mi se pare ca ceea ce relationalii numesc enactment sunt vazute mai degraba ca un risc al analizei decat ca o oportunitate extrem de importanta pentru a atinge elemente neprocesate vitale. Poate Ferro punce accentul prea tare pe enactment ca risc, in loc sa il vada ca deschidere si posibilitate de creare de nou.]
Cum vede Ferro dereglarea analistului? Dereglarea nu trebuie vazute ca provenind din o inadecvare a interpretarii, cat ar putea dimpotriva sa fie produsa de atingerea unor elemente cheie pentru pacient.
Imi place cum lucreaza Ferro cu analiza contratransferului.
De pilda, el analizeaza un baiat psihotic cu violente identificari proiective. Ferro s-a trezit intr-o dimineata cu urmatoarea fantezie: a simtit ca nu mai trebuie sa locuiasca la parter, pentru ca ferestrele sunt usor de deschis.
Fie ma duc la un etaj mai inalt, se gandeste Ferro, fie imi pun bare de protectie. Poate ar trebui sa imi iau o arma, pana la urma, pentru ca talharii ar putea sa intre si sa ma jefuiasca.
Pentru Ferro, aceasta fantezie reprezinta o aparare fata de emotiile pacientului, care sunt simtite ca invadante. Dar ea exprima de asemenea o ura fata de pacient, ca la Winnicott, pentru ca proiectiile lui ii fac mintea varza si se simte furat. Mai mult, fantezia activeaza un plan prin care fluxul proiectiv e intors inspre pacient prin inocularea anxietatii care a fost activata in analist.
Un alt baiat, Gianluca, care este in analiza de doi ani, cand se simte inteles si bine primit, il deseneaza pe analist ca pe o galeata fara capac. Galeata fara capacsugereaza ideea unui cap-continator si receptiv, prin care analistul trebuie sa fie capabil sa primeasca toate proiectiile pacientului.
Cum se schimba directia fluxului proiectiv?
Winnicott reda un moment special din terapie cand si-a dat seama ca face greseli. El facea greseli cu toti pacientii si a realizat ca asta venea de la un pacient psihotic anume. Fluxul proiectiv era schimbat de la pacient la analist, asa cum e normal, intr-un flux de la analist la pacienti. Money-Kyrle reda un vis al unui pacient in care o masina de spalat care functiona bine a incetat deodata sa functioneze si in loc de haine curate, produce haine murdare. Autorul si-a dat seama in acel moment ca intelegerea lui era deficienta.
Asa arata mintea lui Money-Kyrle cand produce haine murdare in loc de haine curate.
Meotti arata ca fluctuatiiile analistului se pot impune peste materialul pacientului si spune ca asta se intampla cand analistul nu e in forma buna, e obosit sau nelinistit. El adauga ca si o mama buna toarna in copil ceea ce este greu pentru ea sa contina pentru sine. Miller remarca faptul ca acesti copii pot devin analisti buni, dar pot avea o tendinta de a face cu pacientii ce au facut mamele cu ei.
Inca odata, ce este identificarea proiectiva (IP) pentru Ferro?
Pentru el IP nu este ceva care apare doar in fantezie. Ea poate sa cauzeze unele sentimente intr-o alta persoana.
Ca sa faca mai clar conceptul, Ferro ofera exemplul unui baiat care descrie bine ce se intampla in el si in analist (IP pot sa se desfasoare inauntrul unui obiect intern). Baiatul ii spune:
Vrei sa te simti bine. Dar eu ce fac? Pana nu am pe cineva caruia sa ii pese de mine si pana nu imi pasa de cineva, nu pot sa iti dau drumul. Tu ma uiti pe mine cu toata durerea mea. Ca sa te tin si sa te fortez pe tine si pe altii sa fie ingrijorati, trebuie sa iti trimit anumite lucruri: ganduri, frici, anxietati care te fac sa te simti rau. Astfel vei fi obligat sa fii ingrijorat fata de mine.
Ferro crede ca atunci cand se schimba fluxul proiectiv, cand analistul pune proiectii in mintea pacientului, si nu invers, atunci capacitatea de reverie este afectata puternic. Pentru Ferro, cea mai sensibila si complexa expresie a capacitatii de functionare mentala a pacientului este reveria. Prin urmare, ea este prima care dispare. Urmatoarea este capacitatea de continere. Apoi il vom vedea pe analist cum se simte persecutat si cum va simti ca trebuie sa evacueze elementele beta: cele care vin de la pacient, dar si cele care vin de la analist.
Cum poate fi protejat analistul?
Analistul, spune Ferro, este expus in permanenta elementelor beta ale pacientilor, si cu cat este cu mintea deschisa, cu atat el ia si transforma identificarile proiective, dintre care multe sunt toxice si violente. Analistul trebuie sa isi dedice timpul propriei detoxifieri.
Activitatea opusa ar fi protejarea de intensitatea terapiei. Cu un astfel de analist/a, pacientii vor gasi ca sunt pusi sub razele X in astfel de context si mai putin ganditi.
Cum se poate proteja analistul? Trebuie sa existe perioade de pauza, in timpul zilei, saptamanii, si chiar fantana de „refacere” care este intervalul de zece minute intre pacienti.
Analistul trebuie sa stie cum sa se poate opri sa fie analist si cum poate sa faca si alte activitati. Analistul trebuie sa stie ce nivel de disponibilitate mentala are, pentru a lua un alt pacient, si daca e sanatos si in putere. Visele contratransferentiale sunt cheia pentru a intelege ce se intampla in campul analitic.
Pentru Ferro, analistii sunt oamenii care au cea mai buna intelegere in afara cadrului terapeutic a ce inseamna sanatate mentala. In afara cadrului, noi vom fi cu mult mai bogati emotional, spune Ferro, daca vom fi cu greu de distins de altii. Cel mai mare compliment pe care un analist l-a primit este ca
nimeni nu ar ghici ca el este un psihanalist.
Ferro incheie prin a-l cita pe Bion, care zice ca intelepciunea vine din a avea posibilitati pentru timp liber. Timpul liber pentru gandire este extrem de pretios. Ferro crede ca analistii trebuie sa se protejeze, sa aiba timp liber pentru inspiratie, creativitate si atentie.
Bogdan Popa
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.