Sambata, 17 septembrie a. c. are loc sedinta interpretativa lunara a Asociatiei Interdisciplinare de Psihanaliza Aplicata cu tema Fratii Lumière.
De ce aceste referinte istorice? Pentru ca ei au devenit celebri prin inventarea filmului. A pastra imaginea, a o reda era ideea initiala. Ulterior, filmul a devenit „o fantasma”. Dar aceasta fantasma nu mai este ascunsa, unica, interzisa de cele mai multe ori, ci una publica, comuna unui grup, unei culturi, unei imagini. Urmarind aceasta evolutie, putem spune ca aceasta capacitate de a imagina si a da forma propriei imaginatii a devenit o cheie care a facut din vizual o cale tot mai importanta care a dus ulterior la jocurile video si la lumea virtuala.
Vizualul nu a fost niciodata exclus din psihanaliza. Mai mult, el a fost integrat inca de la aparitia sa. Interpretarea viselor ramane o referinta importanta. Visul, un continut manifest, este o desfasurare de imagini. Mai mult, putem spune impreuna cu Andre Green ca, in prima topica, Freud utilizeaza vizualul. Ceea ce este vazut este constient, ceea ce este nevazut este inconstient. Putem sa spunem ca vedem un „constient” ca fiind particula de baza a cuvantului, iar celelalte, „pre-” si „in-„, ca localizandu-l in alta zona – in apropiere sau ne-vazut. In aceste conditii ne putem intoarce spre istoria care ne poate parea ciudata a Fratilor Lumière.
Descrierea visului ca fiind calea regala spre inconstient si a filmului ca modalitate de pastrare a imaginii au multe puncte in comun. Aceasta este propunerea intalnirii AIPsA. La aceasta, noi vom adauga o alta coordonata – legatura grupala in relatie cu visul si cu filmul. Daca fantasma filmului ne asigura ca toti fantasmam, legatura grupala este partea necunoscuta. Aceasta legatura o putem urmari in viata Fratilor Lumière, dar o putem urmari si in viata grupului, a celor care impartasesc impreuna experienta unui grup de realizatori de film si care ajunge la noi ca produs artistic.
Fratii Lumière au descoperit ca pot pastra imagini, ca le pot pastra pe cele pe care le vad. Astazi, filmul nu isi propune asemenea scopuri. Acest scop a ramas la latitudinea banalei camere pe care un telefon sau un aparat foto le au in egala masura. A vedea un biciclist care se invarte intr-o piata din Lyon nu trezeste un interes artistic. Dar cand acest filmulet este prezentat ca fiind unul al Fratilor Lumière, situatia se modifica. El capata un sens. Astazi putem filma cu usurinta aceste momente. Dar ceea ce aduce filmul cu adevarat este faptul ca el poate reda partea necunoscuta din noi. Noi vedem ceea ce ne este interzis sa vedem. Psihanaliza are cam acelasi obiectiv – sa vedem nevazutul, indiferent daca e vorba de propriul inconstient, de relatia cu terapeutul etc.
Presedinte executiv al Asociatiei „Enrique Pichon Riviere”, membru in Grupul de Studiu al Societatii Romane de Psihanaliza, psihoterapeut de orientare psihanalitica, psihodramatist
