• Despre
  • Autori
  • Parteneri
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact
Sustine Gradiva
 
Cafe Gradiva
Cauta terapeut
Esti terapeut? Inscrie-te!
  • Prima pagină
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Psi
    • Psihoterapie
    • Psihanaliză
    • Psihiatrie
    • Psihologie
  • Cultură
  • Societate
  • Podcast
No Result
View All Result
Cauta terapeut
Esti terapeut? Inscrie-te!
No Result
View All Result
Cafe Gradiva
No Result
View All Result
Caută terapeut | Terapeut? Înscrie-te!
Prima pagină Cafe Gradiva

Repeaters: suntem prizonierii unei repetiții fără sfârșit?

Cafe Gradiva by Cafe Gradiva
in Cafe Gradiva
0
Repeaters: suntem prizonierii unei repetiții fără sfârșit?
0 Shares
Share
Share
Pin
Tweet

Citeştedespre

Privatizarea linistea psihanaliza

Privatizarea normalităţii: linişte pentru bogaţi, zgomote pentru săraci?

9 februarie 2021
Hitler necrofil plictisitor Erich Fromm

De ce Hitler era plictisitor

5 decembrie 2020
coronavirus forte de ordine omnipotenta psihanaliza

Întoarcerea miliţistului: Carantina ca traumă, pandemia exceselor şi „instituţiile de forţă” ale statului

23 decembrie 2020
Repeaters: suntem prizonierii unei repetiții fără sfârșit?
Mi-a plăcut mult postarea lui Dorin de acum ceva timp legată de lucrarea lui Jan Köpper, lucrare ce se autocaracterizează ca o investigaţie în procesul zilnic al repetiţiei, utilizând un sistem de instalaţii specifice, ce combină bucle şi proiecţii video multiple pentru înţelegerea repetiţiei în timp şi spaţiu. Întâmplarea a făcut – sau mai bine zis repetiția (hihi) a făcut – ca la câteva zile după ce am admirat lucrarea lui Köpper, să văd un film recent regizat de Carl Bessai care tratează aceeași temă, repetiția. Găsesc că ar fi interesant de amintit în acest punct al discursului că relația mea cu filmele pe care le vizionez este una de o intimitate zdravănă, destul de greu de cuprins sau înțeles pentru cel din exterior. De obicei sunt extrem de selectivă în alegerea peliculelor, iar criteriile după care selectez dinainte ceea ce urmează să vizionez sunt atât de bine sedimentate, atât de bine interiorizate, încât aproape niciodată nu se întâmplă să mă uit la vreun film care să mă dezamăgească ulterior. Nu la fel pot spune despre situațiile de “socializare” în care se întâmplă să mai văd și filme pe care nu le-am ales eu. Repeaters a constituit o situație de acest fel, drept pentru care ar fi rămas în mintea mea sub eticheta de încă un film prost, dacă nu aș fi găsit în el o idee de interpretare care mi s-a părut cel puțin interesantă.
Pelicula este un thriller cu trei tineri dependenți de droguri (doi băieți și o fată) care ajung să se cunoască într-un centru de reabilitare unde se împrietenesc. Întregul curs al acțiunii gravitează în jurul acestor trei personaje prinse într-un labirint al timpului în care sunt sortiți să retrăiască aceeași zi la infinit. Ei sunt singurii care ajung să fie conștienți de acest blocaj în repetiție (puțin cam mult spus conștienți, totuși), deci singurii care ar putea încerca modelarea realității închisă într-o predeterminare rigidă, sau chiar ieșirea din această repetiție. Mobilul de interpretare pe care mi l-am ales pentru aducerea la lumină a producției (lumina ochiului lucrat în direcția psihanalizei, ce-i drept) l-a constituit cifra 3, concept cu care multe dintre filme jonglează și care înfățișează, cel mai adesea, cele trei instanțe ale psihicului și dinamica acestora.
1. Kyle – analog Supraeului. Caracterizat printr-un puternic sentiment de culpabilitate izvorât din relația defectuoasă, aparent, cu sora sa (mama?). Se autoacuză în permanență, încearcă să refacă relația cu sora în fiecare dintre zilele care se repetă (e vorba de aceeași zi, de fapt), dar aceasta îl respinge de fiecare dată. Într-una dintre repetiții Mike, corespondentul Id-ului, îl ucide pe Kyle, moartea acestuia din urmă nefiind suficientă însă pentru stoparea repetiției. Interesant în legătură cu acest personaj mi s-a părut absența tatălui în dinamica lui relațională. Altfel spus, elementul principal în însăși constituirea Supraeului, autoritatea paternă, nu există. O explicație a acestui fapt s-ar găsi dacă am interpreta astfel: tatăl nu este introdus de discursul mamei, ci de cel al surorii. Iubitul ei este, de asemenea, un traficant de droguri (cu care Kyle poate că se identifică) pe care Kyle ajunge să-l ucidă, justificându-și acțiunea pe seama grijii (exagerate) pe care o are pentru sora sa:

Fac asta pentru că asta fac frații mai mari surorilor mai mici! Voi fi fratele tău mai mare!

Nu știu cum sună această explicație altora, dar mie nu-mi sună deloc a protecție, ci mai degrabă a incest! Așa s-ar putea explica și inexistența (nonexistența) tatălui (ucis?).
2. Sonia – corespondentul Eului. Consolidată (instanța mai degrabă decât personajul în sine care este extrem de fragil) pe un puternic conflict interior – e abuzată sexual de propriul tată în copilărie -, este singura care reușește să rezolve acest conflict în comparație cu celelalte două personaje: într-una dintre repetiții în care tatăl său era pe moarte, spitalizat, în mintea fetei se produce vindecarea; tatăl este iertat, iar Sonia, astfel, se eliberează. Nici ea nu este scutită de ucidere, dar nici anihilarea ei nu rezolvă cu nimic repetiția sau, mai bine spus, încetarea acesteia. Interesantă este ideea regizorală a morții fetei: încercând să salveze un adolescent (într-un alt scenariu al repetiției chiar pe Mike, prietenul care simbolizează Id-ul) care vroia să se sinucidă aruncându-se de pe marginea unei cascade, ea însăși cade în vâltoarea apelor învolburate. Ar mai fi de spus că ea este mediatoarea între celelalte două personaje, dezvoltând o relație de iubire / cuplu cu Kyle (supraeul), însă fiind gata să-l ajute pe Mike (id-ul) atunci când acesta e pe punctul de a se sinucide.
3. Mike – Id-ul. Personajul cel mai interesant (cum altfel?), gardian al repetiției (cât mi-a plăcut să-l denumesc astfel!), încearcă să domine această repetiție ghidându-se după principiul plăcerii, sinonim, în acest caz, cu supremația instinctului morții. Astfel, el nu încearcă în nici unul dintre scenarii să iasă din repetiție, ci să subordoneze repetiția propriilor plăceri. De asemenea, îi ucide pe fiecare dintre amicii săi în scenarii diferite ale repetiției fără nicio urmă de regret. În ultima zi (de repetiție) instituie un joc mortal, pervers, de-a v-aţi ascunselea cu celelalte două personaje pe care este gata să le desființeze într-o ultimă anihilare. În timp ce cadrele constitutive acestei secvențe de joc murdar curgeau, mi-a venit în minte imaginea angoasantă a unui ceva care urmărește și urmărește, având un scop precis: anihilarea celui pe care-l urmărește, cel din urmă neavând nicio posibilitate de evadare din acest coșmar. Ca și cum acest ceva ar fi legiuitorul imperativului:

Poți fugi, dar nu te poți ascunde! 

În sfârșit, relația lui Mike cu tatăl său este cea mai dificilă, deoarece ea este refuzată de la bun început până la sfârșit de tată. În oricare dintre scenarii, orice tentativă de reconciliere dintre gratii (tatăl aflându-se în închisoare) se sfârșește la fel: tatăl scuipă disprețuitor și-i urlă fiului că nu vrea să-l mai vadă niciodată. Înainte de moartea lui Mike cu care se încheie și filmul, acesta rostește niște cuvinte extrem de sugestive:

Nu m-am împăcat niciodată cu tatăl meu! Nu am făcut-o și nu o s-o fac! Așa că nu mai contează, (totul) poate să se repete de câte ori o vrea!

Nu m-a mulțumit deloc finalul filmului care, aparent, e cu happy-end: Mike moare. Ca și când uciderea lui ar însemna anularea repetiției. Dimpotrivă, anihilarea sa (negarea poate?), va avea drept consecință perpetuarea repetiției. Închiderea cercului, cum s-ar spune. Idee tradusă, de altfel, chiar în ultima secvență filmică: Kyle trezindu-se terifiat ca în fiecare dimineață de repetiție. O ultimă întrebare pâlpâie mocnit, apoi mai tare, până asediază întreaga minte a spectatorului: e posibil ca, chiar prin uciderea personajului malefic, repetiția să nu fi fost combătută? Răspunsul e unul neîndoielnic.
www.cafegradiva.ro
Tags: Arteautor: Alexa Bîtfoipsihanaliza si filmrepetiţierubrică: Atenţie se interpretează!

  Şi pentru că tot sunteţi aici…

...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.

Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua.
 Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim! 

Sustine Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.

Citeşte şi

Isteria între victimizare şi rebeliune: ce ne învaţă psihanaliza despre feminism şi protestul isteric
Psi

Isteria între victimizare şi rebeliune: ce ne învaţă psihanaliza despre feminism şi protestul isteric

by Alexa Bîtfoi
29 noiembrie 2020
Stadiul isteric şi imposibilitatea de a alege obiectul dorinţei
Cafe Gradiva

Stadiul isteric şi imposibilitatea de a alege obiectul dorinţei

by Alexa Bîtfoi
22 noiembrie 2020
De ce isteria nu mai e văzută în cabinetele de psihanaliză și capcanele determinismului biologic şi sociologic
Cafe Gradiva

De ce isteria nu mai e văzută în cabinetele de psihanaliză și capcanele determinismului biologic şi sociologic

by Alexa Bîtfoi
22 noiembrie 2020
Load More
Next Post
Alina Szapocznikow: Sculpture Undone, 1955–1972 @ WIELS Contemporary Art Centre

Alina Szapocznikow: Sculpture Undone, 1955–1972 @ WIELS Contemporary Art Centre

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sunt de acord cu Termeni şi condiţii şi Acord de confidenţialitate.

Primeşte Cafe Gradiva pe email

Terapeuţi

Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti, sector 3

10 ianuarie 2021
Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa

Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa, Traian 70

22 noiembrie 2020
Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva!

Ca la carte

Gustave Le Bon despre “era multimilor”
Cafe Gradiva

Gustave Le Bon despre “era multimilor”

22 noiembrie 2020
Cauza copiilor-cetăţeni sau despre “Dificultatea de a trăi”
Cafe Gradiva

Cauza copiilor-cetăţeni sau despre “Dificultatea de a trăi”

8 octombrie 2020
Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva!

Ultima oră

Salman Akhtar psihanalist

Sinuciderea ca distrugere a Selfului total, la Winnicott şi Akhtar

9 februarie 2021
tulburările funcţionale somatice

Tulburările funcționale somatice pot fi bine tratate prin psihoterapia psihodinamică pe termen scurt

3 februarie 2021
Psihanalistul Salman Akhtar sacrificiu

Psihanalistul Salman Akhtar despre „ultimul strigăt de luptă” şi motivaţia sacrificială a terorismului

2 februarie 2021
emoţiile negative gandirea pozitiva

„Emoţiile negative” sunt o parte extrem de necesară a experienţei umane

2 februarie 2021
Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.

Urmăreşte-ne

Caută terapeut

Psihologi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Constanţa | Psihoterapeuţi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Constanţa | Psihoterapeuţi psihanalitici | Bucureşti | Sector 3 | Constanţa

Primeşte Cafe Gradiva pe email

  • Despre
  • Autori
  • Termeni şi condiţii
  • Acord de confidenţialitate
  • Cookies
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

No Result
View All Result
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Gradiva Podcast
  • Cauta terapeut
  • Terapeut? Înscrie-te!
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

Acest site utilizează module cookie pentru a vă asigura că beneficiați de cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Mai mult aici.