Scurtă cronografie a „Cărţii roşii”

1913 – Ruptura dintre Jung (38 de ani) şi Freud (57 de ani) după o colaborare strânsă de circa şapte ani. Jung începe o relaţie amoroasă cu asistenta sa, psihanalista Toni Wolff, pe care mai târziu o va numi „a doua mea soţie” şi care-i va fi alături în perioada dificilă a gestaţiei Cărţii roşii. Jung Începe să scrie şi să schiţeze desene în nişte carnete negre (Cărţile negre), care reprezintă punctul de pornire al Cărţii roşii. În decembrie, are intuiţia tehnicii „imaginaţiei active”, prin care este lăsat să „vorbească” inconştientul – fie prin vis, fie prin artă (pictură).

1914 – Jung are în prima jumătate a anului o serie de viziuni apocaliptice cu „râuri de sânge”, cu giganţi care păşesc peste oraş, cu vase scufundate şi teribile încleştări armate. Ceea ce iniţial i se pare a fi o „ameninţare a psihozei” va fi ulterior considerat ca o profeţie a iminentului război mondial, care debutează în august. În timpul Primului Război Mondial, Jung va lucra ca medic într-un spital pentru soldaţii şi ofiţerii britanici. Aceşti ani sunt cei mai productivi cu privire la viziunile din Cartea roşie.

1925 – Jung discută într-un cadru restrâns, la Clubul Psihologic din Zürich, despre metoda „imaginaţiei active” care poate sesiza „fantasmele care acţionează subteran”, metodă născută şi rafinată în contextul scrierii Cărţii roşii. În rest, vorbeşte puţin despre acest experiment, ţinând inclusiv familia departe de aceste scrieri şi picturi. În acelaşi an, face o excursie în Estul Africii, pentru a afla mai multe despre „psihologia primitivilor”. Cu patru ani înainte, vizitase plin de interes vestigii ale civilizaţiei amerindiene din New Mexico.

1930 – Jung renunţă brusc la proiectul Cărţii roşii. Peste alţi 30 de ani va scrie un scurt „Epilog”, rămas, şi el, neterminat:

Am lucrat la această carte vreme de 16 ani. Contactul cu alchimia, în 1930, m-a îndepărtat de ea. Unui observator superficial i se va părea a fi un fel de sminteală. Ar fi devenit chiar aşa ceva, dacă n-aş fi putut capta energia copleşitoare a trăirilor iniţiale. Cu ajutorul alchimiei le-am putut în cele din urmă integra într-o totalitate.

1957 – Jung declară că atât Cărţile negre, cât şi Cartea roşie nu ar fi decât nişte
consemnări autobiografice pe care nu vrea să le publice în Operele complete pentru că nu au un caracter erudit. În plus, este conştient de faptul că a sa Carte roşie e neterminată. Şi în testamentul deschis după moartea lui Jung (1961) se exprimă dorinţa ca aceste cărţi să rămână în familie.

2000 – După ce au ţinut-o secretă timp de 70 de ani, moştenitorii lui Jung se decid să accepte ideea publicării Cărţii roşii, într-un format similar ca dimensiuni cu originalul – care este legat în piele roşie şi măsoară cca. 40 x 30 cm. Încep dificilele demersuri de pregătire a ediţiei englezeşti (transcrierea părţii caligrafiate, traducerea, plus scanarea atentă a picturilor în tempera).

2009 – Cartea roşie apare la W. W. Norton & Company sub titlul Red Book. În acelaşi timp, originalul, caietele negre (de dimensiuni mai mici) şi o parte din picturi sunt expuse într-o expoziţie itinerantă care trece prin New York, Los Angeles şi la Biblioteca Congresului din Washington.