Carmen Ragea este psiholog cu formari in terapie sistemica, terapii scurte si psihoterapie experientiala. La Congresul National de Psihotraumatologie – Sectiunea Clinica a prezentat o lucrare despre trauma pierderii unui parinte. Iata cateva idei retinute de mine!
Pierderea este un eveniment traumatic. Reactiile la pierdere pot fi diverse. Moartea parintelui este traita in functie de contextul fizic, temporal, social si spiritual in care se produce. Daca a avut loc de sarbatori, pentru cei ramasi poate avea o anumita semnificatie.
Pierderi conexe:
- a viselor si sperantelor
- a statutului social si / sau economic
- a caminului familial sau a ideii de camin
- a suportului familiei extinse sau suportului social
Exista mai multe perspective asupra pierderii. Semnificatia fenomenului mortii depinde de:
- religie (credinta pentru viata de dincolo),
- tip de cultura, cultura generala, cultura profesionala,
- educatie in ceea ce priveste ideea de moarte
Omul are dreptul la a-si trai suferinta. Daca decesul se produce in spital, familia nu traieste doliul la fel ca atunci cand s-ar produce acasa. Este nevoie ca doliul sa se petreaca. Cei ramasi au nevoie sa isi planga pierderea pentru a se putea desprinde.
Tipuri de coping in situatia de pierdere a unui parinte:
- centrat pe problema
- centrat pe exprimarea sentimentelor
- cognitiv
- rezilient
Unul dintre acestea este de obicei dominant in lucrul cu persoana indoliata.
Cresterea si succesul posttraumatic pot viza urmatoarele aspecte:
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
- modificarea perceptiei de sine
- dobandirea de abilitati si cunostinte
- increderea in sine
- constientizarea propriei vulnerabilitati
- intarirea relatiilor personale (prin impartasirea suferintei cu cei din jur)
- schimbarea filosofiei de viata
- dezvoltarea spirituala a persoanei
- intelepciunea (e vorba de maturizare emotionala)
Georgiana Branisteanu
Ce se intampla in cazul in care pierzi un frate/sora la varste f mici. Nu esti constient, esti mic, ai 1 an si ceva. Dar toata viata, inconstient, incerci sa-I gasesti un inlocuitor. Nu vrei sa ranesti pe nimeni de teama sa nu pierzi acea persona din nou. Sa nu suferi o noua pierdere.
Dar alte pierderi s-au mai adaugat de-a lungul timpului ulterior?