Orice s-ar spune, moartea chiar doare. Doare tot timpul; este mereu cu noi, scormonind undeva în interior, fâlfâind uşor, abia auzită, undeva sub membrana conştientului. Ascunsă şi deghizată, curgând într-o varietate de simptome, este izvorul multora dintre grijile, tensiunile şi conflictele noastre. Cred cu tărie — ca individ care va muri el însuşi într-o zi din viitorul nu foarte îndepărtat şi ca psihiatru care a avut ca preocupare anxietatea morţii timp de zeci de ani — că înfruntarea morţii ne dă ocazia nu să deschidem o cutie otrăvită a Pandorei, ci să revenim la viaţă într-o manieră mai bogată şi mai empatică,
scrie Irvin Yalom în cartea sa Privind soarele în faţă.
Voi cum priviţi moartea? Cum vă raportaţi la ea? Cât de des vă trece prin minte şi cum vă pregătiţi pentru singura certitudine din viaţa noastră, exceptând impozitele? 🙂
Cele mai interesante trei răspunsuri vor fi premiate cu câte un exemplar din volumul lui Irvin Yalom apărut la Vellant, Privind soarele în faţă.
Trimiteţi răspunsurile voastre la adresa cafegradiva@gmail.com, până marţi, 8 noiembrie inclusiv.
Mult succes!
Nu-mi place sa ma gandesc la viitor sau la moarte, imi place sa traiesc in prezent, dar daca se intampla sa-mi treaca prin minte gandul de moarte, imi place sa cred ca, de fapt, nu exista moarte, ca e vorba doar de o trecere, de o evolutie spirituala, o apropiere de perfectiune cu fiecare treapta urcata…
exista o limita, adica 2 pagini A4 sunt prea mult, prea putin?
Nu exista un barem de spatiu, doar de… inspiratie 🙂
ma gandesc la moarte destul de des cu foarte mare teama deoarece viata e mult prea frumoasa
nu ma gandesc prea mult la moarte inso o vad ca pe o alta forma de viata, una ce tinde spre perfectiune.
ma gandesc la moarte ca la o eliberare din chinul cotidian si o astept cu multa relaxare.
@ Claudia: Freud zicea ca psihanaliza face dintr-un om chinuit unul nefericit. Nu vrei sa incerci si alternativa?
..de cate ori ma gandesc la moarte..imi amintesc ca traiesc
cristinah
Cand ma gandesc la moarte, imi vin in minte o multime de lucruri pe care nu am reusit sa le inteleg pana acum si imi doresc ca, pana cand am sa inchid ochii, sa apuc sa inteleg cat mai multe pe lumea asta.
Maine e ultima zi de concurs! Cand se publica cele trei texte castigatoare?
Moartea e inevitabila, e asemeni unui final de drum (drumul vietii) cu totii vom ajunge acolo mai devreme sau mai tarziu, eu sper ca pentru mine finalul drumului sa fie f f tarziu pentru ca imi place viata 😛 si cred ca si ea ma place pe mine.
Cand esti pensionar si ai 65 de ani, trebuie sa te gandesti si la moarte si mai ales la " ultimul concediu inainte de moarte care este perioada de existenta ca pensionar. Subscriu la ideea din versurile lui Vlahuta " Nu de moarte ma cutremur, ci de vesnicia ei." Am un sentiment de tristete ca viata se va termina iremediabil si fara speranta…, dar nu mi-e frica deloc de moarte, ma tem mai degraba de perioada de neputinta si suferinta, de agonie, de stare jalnica (uneori de leguma) de dinainte de moarte. De aceea mi-as dori sa mor subit, de inima… Moartea e un sfarsit si atat! Nu cred in reincarnare sau in viata de apoi. Fericiti cei care cred, eu nu-i judec, nu-i condamn.
Deşi n-au trecut prea multe decenii peste mine, de-a lungul timpului mi-am format un sistem religios propriu, ce include şi ideea de moarte. În capul meu, s-au amestecat concepţii creştine cu altele budiste sau, chiar, unele s-au născut în mintea mea; ulterior, prin lectură, am aflat că acestea fuseseră gândite şi exprimate omenirii de către alte persoane ceva mai iniţiate. Consider că viaţa şi moartea nu trebuie privite ca fiind separate, pentru că reprezintă o continuare veşnică a uneia pentru cealaltă. Cred că ne alegem, înainte de a ne întrupa, mediul de viaţă, părinţii, experienţele majore pe care trebuie să le parcurgem, fiecare dintre acestea fiind, de fapt, sursa unei lecţii care să faciliteze evoluţia spirituală. Dacă accept ideea de moarte, aceea este a trupului, care este sortit vremelniciei. După fiecare experienţă funebră, sufletul fiecăruia se întoarce mai devreme sau mai târziu pentru a-şi afla calea spre evoluţie. Aşadar, moartea este o poartă de trecere a sufletului spre lumea de dincolo, la fel cum naşterea e întoarcerea sufletului la lumina terestră. Vorba înţeleaptă "Viaţa este la pachet cu moartea" are nebănuite sensuri…
Rezultatele concursului le vom anunta la Cafe Gradiva luni, 14 noiembrie, cand vom publica si cele trei texte castigatoare.
…and the winners are….
Urmeaza, in cateva momente…
…asteptam, au cam trecut cele cateva momente
N-ati citit? A aparut ieri dupa-amiaza – vedeti in caruselul de sus ori aici http://www.cafegradiva.ro/2011/11/iar-castigatorii-cartii-privind-soarele.html. Unul dintre textele castigatoare a si fost publicat, altul urmeaza in aceasta seara.