Cât de prezentă este trauma psihică în viaţa noastră şi cum facem faţă efectelor ei?

Dintre persoanele adulte din România, se estimează că peste 70% au trăit sau vor trăi experienţa a cel puţin unui eveniment traumatic la un moment dat în viaţa lor, iar trauma psihică este responsabilă pentru aproape 50% din totalul problemelor emoţionale şi psihice. Deşi îngrijorătoare, această statistică nu este deloc surprinzătoare de vreme ce un număr deosebit de mare de situaţii de viaţă au potenţial traumatizant, de la separarea de persoanele dragi, situaţiile de abuz ori pierderea locului de muncă şi până la accidente, conflicte ori catastrofe naturale.

Ce este trauma psihică?

Trauma este o reacţie normală la o situaţie anormală. Spre deosebire de stres, care afectează temporar psihicul, acesta tinzând să-şi recapete echilibrul în mod natural, trauma ne diminuează capacitatea de a gestiona problemele cu care ne confruntăm, provocând rupturi la nivelul psihicului.

Oamenii obişnuiesc să spună că „li se rupe sufletul” sau că „îi doare foarte tare”. În urma evenimentului traumatic se pierde ceva din noi, se creează în interiorul nostru o ruptură, ruptură pe care noi, specialiştii, o numim traumă psihică. Rareori însă observăm trauma, cel mai adesea făcându-se vizibile efectele pe care ea le are în viaţa noastră, 

explică conf. univ. dr. Diana Vasile, preşedinte al Institutului pentru Studiul şi Tratamentul Traumei şi Preşedinte al Comitetului Ştiinţific al Congresului Naţional de Psihotraumatologie 2011.

Trauma ne poate afecta la nivel emoţional, fizic, cognitiv, comportamental şi relaţional. Anxietatea, fobiile, sentimentele exagerate de frică, vină, ruşine, neputinţă, atacurile de panică pot fi semne că un eveniment în care am fost implicaţi sau la care am fost expuşi şi-a pus amprenta traumatică asupra noastră. Simptomele emoţionale sunt adeseori însoţite de manifestări fizice ale efectelor traumei, printre cele mai comune fiind lipsa apetitului, dificultăţile de somn, scăderea nivelului de energie, disfuncţiile sexuale fiind printre cele mai comune.

De asemenea, nu este deloc neobişnuit ca, din dorinţa de a masca simptomele traumei, unele persoane să adopte comportamente compulsive şi adictive, cum sunt abuzul de alcool, droguri, mâncare. Altele pot manifesta simptome cognitive, precum dificultăţile de concentrare, scăpări de memorie, refuzul de a lua decizii.

De vreme ce traumele se petrec adesea în contextul relaţiilor – spre exemplu, abuzul, abandonul, neglijarea, lipsa suportului celorlalţi, separarea de persoane dragi, efectele traumei pot fi de natură relaţională. Cel mai frecvent ostilitatea, izolarea, problemele sexuale, frica puternică de abandon şi respingere, dorinţa de a-l controla pe celălalt sunt semne ale traumei psihice.

Tratamentul traumei: triada medic de familie – psihiatru – psiholog

Poate că cel mai des situaţiile de traumă le pot observa medicii de familie, căci oamenii vorbesc mult mai frecvent cu aceştia decât ar putea să o facă cu un psiholog sau psihiatru. Astfel, medicul de familie este primul care intervine, trimiţând persoana la un consult de specialitate. Apoi, psihologul poate interveni, dacă simptomele nu sunt atât de grave încât să afecteze funcţionarea de zi cu zi. Dacă însă funcţionarea este grav afectată, cel mai bine este să apelăm la un psihiatru. Aceşti trei specialişti sunt cei mai îndreptăţiţi să recunoască o traumă psihică şi să recomande cea mai bună cale de urmat, 

afirmă conf. univ. dr. Diana Vasile.

Tratamentul traumei psihice urmează, în cele mai multe dintre cazuri, două mari direcţii: tratamentul psihologic şi cel medicamentos. În funcţie de severitatea simptomelor, tratamentul medicamentos însoţeşte sau chiar precede cura psihoterapeutică.

În lipsa unui tratament adecvat, persoana riscă să fie copleşită de efectele traumei, dezvoltând blocaje în unele zone de viaţă şi pierzându-şi vitalitatea de a rezolva problemele specifice respectivelor arii.

Aceste blocaje personale pot fi depăşite! Încurajez oamenii să-şi exploreze interiorul tocmai pentru a scoate la lumină energia rămasă acolo, plus o mulţime de alte calităţi şi capacităţi personale care pot fi înflorite în urma unei cure psihoterapeutice, 

recomandă conf. univ. dr. Diana Vasile.

Cui cerem ajutorul?

Persoanele care se confruntă cu o traumă psihică pot cere ajutorul specialiştilor din cadrul Institutului pentru Studiul şi Tratamentul Traumei (ISTT), structură înfiinţată cu scopul de a oferi sprijin persoanelor care trec prin situaţii traumatice sau care au pe cineva drag care suferă în urma unei astfel de situaţii. Sprijinul oferit se poate concretiza prin informaţii, sfaturi, recomandări şi servicii de evaluare şi tratament.

Pe de altă parte, pentru specialiştii care lucrează cu trauma psihică şi suferinţa umană, Institutul pentru Studiul şi Tratamentul Traumei (ISTT), alături de Asociaţia Română de Terapii Scurte şi Consultanţă Orientată pe Resurse şi Soluţii (ARTS&CORS) şi Asociaţia Română pentru Sănătate Mintală (ARSM), organizează anul acesta, în perioada 6-9 octombrie, la Bucureşti, prima ediţie a Congresului Naţional de Psihotraumatologie. Evenimentul este primul de această amploare din România şi urmăreşte să contribuie la promovarea şi dezvoltarea ştiinţei psihotraumatologiei în ţara noastră, constituindu-se drept un forum profesional de o ridicată valoare ştiinţifică, prin care specialiştii să poată prezenta şi dezbate experienţe profesionale, trecute şi prezente, din domeniul psihotraumatologiei şi ştiinţelor conexe.

Suntem într-un moment în care conştientizarea importanţei traumelor fizice şi psihice umane nu mai poate fi evitată, cum nu mai poate fi ignorat nici efectul lor asupra relaţiilor dintre oameni, culturi, sau naţiuni. Varietatea situaţiilor traumatice mondiale actuale ne fac să considerăm necesară accentuarea preocupărilor pentru diminuarea efectelor patologice ale traumatizării umane, pentru stimularea relaţiilor interumane ca factor de prevenire şi de protecţie împotriva patologiei posttraumatice, precum şi pentru stimularea acelor resurse şi oportunităţi ce se nasc din experienţele adverse, 

concluzionează conf. univ. dr. Diana Vasile.

Note despre autor: Conf. univ. dr. Diana Vasile

Prin preocuparea sa constantă, profesionistă şi pasionată pentru potenţialul de dezvoltare şi evoluţie a fiecărui om, Diana Vasile a reuşit să demonstreze valoarea evolutivă a recunoaşterii şi vindecării rănilor psihice. Ca om, psihoterapeut, psiholog clinician şi cadru didactic universitar, Diana Vasile militează de peste 13 ani pentru eliberarea resurselor psihice blocate în traumele noastre, resurse care pot aduce un plus semnificativ de bucurie, sens, relaţii hrănitoare în viaţa noastră. Studiile sale masterale şi doctorale din ţară, precum şi specializările efectuate în străinătate, alături de experienţa din practica privată şi academică, i-au permis o contribuţie ştiinţifică de înaltă ţinută. Astfel, dânsa este membru fondator al Asociaţiei Române de Terapii Scurte şi Consultanţă Orientată pe Resurse şi Soluţii (ARTS&CORS), membru fondator şi preşedinte al Institutului pentru Studiul şi Tratamentul Traumei (ISTT), membru al International Center of Clinical Excellence (ICCE), membru fondator al Societăţii de Psihoterapie Experienţială Română (SPER), membru al Academiei Terapeuţilor de Traumă din Australia (ATT).

Despre Congresul Naţional de Psihotraumatologie 2011 (CNPT 2011)

Într-o perioadă de evoluţie umană în care cotidianul devine din ce în ce mai împovărător, iar experienţele negative lasă urme din ce în ce mai greu de atenuat, trauma capătă forme şi valenţe noi şi afectează viaţa umană în toate aspectele sale. CNPT 2011 îşi doreşte să surprindă toate aceste forme, să le încadreze în contextul social prezent şi, prin schimbul de experienţă dintre specialiştii ce vor fi prezenţi, să identifice metodele şi instrumentele disponibile în acest moment pentru îmbunătăţirea vieţii celor afectaţi.

Pentru a răspunde cât mai bine nevoii de interdisciplinaritate în abordarea traumei psihice şi a suferinţei umane, precum şi pentru a sprijini schimbul de informaţii profesionale între specialişti din diferite ştiinţe, acoperindu-se astfel domeniul psihotraumatologiei într-o manieră comprehensivă şi exhaustivă, congresul se axează pe trei mari direcţii de dezbateri şi prezentări: Clinică, Organizaţională şi Socială. Tocmai din dorinţa de a aduce interdisciplinaritatea în prim-planul structurii ştiinţifice a CNPT 2011, organizatorii şi-au propus să nu separe aceste abordări ci, mai degrabă, alocând timp egal tuturor celor trei direcţii, toţi participanţii să poată surprinde fenomenologia traumei, modul în care se manifestă ea şi cum lucrăm împotriva efectelor sale, la nivel profund individual, la nivelul dezadaptării profesionale şi la nivelul întregii comunităţii.

Evenimentul este programat să se desfăşoare în perioada 6-9 octombrie 2011, la Bucureşti, reunind peste 30 de experţi români şi internaţionali cu aproape 150 de specialişti care lucrează cu trauma psihică şi suferinţa umană. Pentru participarea la activităţile CNPT 2011 se acordă credite din partea Colegiului Psihologilor din România.