 |
| Cristian Petrescu şi Şerban Ionescu |
Un studiu din Marea Britanie arata ca:
- 90% din populatie a avut sau va avea o trauma (Dorin a cam vorbit “in timpul orei”, cand eu imi luam notite, si era curios cu privire la ceilalti 10%…) 🙂
- 7% nu se vor recupera
- 1% apeleaza la servicii specializate
Controlul sau sentimentul de a avea control are o mare importanta asupra felului cum este resimtit evenimentul traumatizant, asupra intensitatii lui. Exista efecte pe termen scurt si efecte pe termen lung. Gradul de afectare emotionala este mai mare daca catastrofa este produsa de om si mai mic daca este produsa de un fenomen al naturii (situatie cu care victima se impaca mai repede, o ia ca atare).
Recuperarea este un proces care permite ca o persoana sa traiasca, sa munceasca si sa participe la viata comunitatii. Exista revenire a persoanei? Mai degraba ar trebui sa vorbim despre devenire, ne spune lectorul, deoarece nu ai cum sa mai revii la starea de dinainte de eveniment ca si cum acesta nu s-ar fi petrecut.
Mai departe, a pomentit despre trauma vicarianta: atunci cand esti cumva victima colaterala, asistand ca martor sau fiind terapeutul persoanei traumatizate.
Rezilienta depinde de:
- mediu: stilul parental din copilarie, cultura, obiceiuri
- trauma: intensitate, durata, semnificatia evenimentului
- mecanisme de aparare
Negative:
- regresie
- supunere
- amnezie
- izolare
- negare
- agresivitate
- opozitie
Pozitive:
- creativitate
- reverie
- spiritualizare
- iertare
- angajament social
- arta
- implicare profesionala
Dinamica traumatologica descrie:
- modelul feminin: anxios, introiectiv, abuzat, autodistructiv
- modelul masculin: aversiv, proiectiv, abuzator, violent (eventual combinat cu alcoolism)
(Daca as fi barbat, nu as fi de acord cu impartirea aceasta.) 🙂
Expunerea s-a incheiat cu cateva principii generale, dar extrem de utile in psihoterapie:
- Recuperarea este posibila pentru orice diagnostic.
- Fara speranta nu exista nimic.
- Terapia fiecarui pacient e diferita.
- Recuperarea nu e un proces liniar, fara obstacole.
- Recuperarea poate avea loc si in prezenta simptomelor (daca persista simptomele, nu inseamna ca recuperarea nu are loc).
- Trauma modifica persoana dar si terapia modifica persoana.
- Recuperarea e posibila cu sau fara ajutor.
Psihoterapia psihanalitica a unui copil Asperger
De acord ca distributia asta de roluri- trauma duce la masochism la femei si la sadism la barbati- pare cam schematica. Dar cred ca are cumva o justificare in cum sunt impartite 'problemele' la barbati si femei. Evident, in practica clinica, se observa de multe ori ca exista o combinatie de comportamente sadice si masochiste care deriva din trauma. Dar ele sunt mai putin transante, si aici cred ca ai mare dreptate.
Observatie generala: toate prezentarile de la Congres sunt interesante, dar nu folosesc studii de caz. Mi-asr placea sa citesc cum teoriile si ideile astea sunt prezentate intr-o poveste, adica am avut un pacient L, si pacientul asta L a facut urmatorele progrese in tratament, si am observat cum a invatat rezilienta si asa mai departe.
Sunt de acord si mi se pare o idee foarte buna cu studiile de caz, poate la urmatoarea editie… O alta observatie a unui coleg este ca psihanaliza (sau psihoterapia psihanalitica) nu a avut nici un reprezentant care sa sustina lucrare si este un domeniu care ar avea ceva de spus despre trauma. Noi am scris aici despre prezentarile de la plenara congresului dar au mai fost si atelierele. Banuiesc ca acolo s-a pus accent mai mult pe partea practica/clinica pentru ca presa nu a avut acces. Unul dintre ateliere a fost sustinut de catre Augustin Cambosie, formator in psihoterapie psihanalitica.
Aha, inteleg. As vrea sa citesc ceva de tine legat de trauma si posibilitati de vindecare.
Multumesc, Bogdan! Poate am sa scriu si eu ceva in afara concursului 🙂 cand am sa-mi gasesc un pic de timp.