Prof. univ. dr. Florin Tudose a vorbit despre trauma sociala a perioadei comuniste si a spus ca, in Romania, societatea difera de cele europene pentru ca aici trauma a fost una majora, neintalnita in alte zone. La noi, considera psihiatrul roman, stresul posttraumatic prezent dupa caderea regimului comunist persista din cauza reticentei de a discuta despre ceea ce s-a intamplat in Romania lui Ceausescu. Asta creeaza un stres posttraumatic cronic
Continuand ideea lui Mihai Anitei, Florin Tudose a afirmat ca o contributie majora astazi la traumatizarea societatii, pe langa evenimentele traite, reale, o are si informatia care circula cu privire la aceste evenimente. De exemplu, Institutul de Neuropsihiatrie a constatat ca la cutremurul din 1977 oamenii au fost loviti de cutremur, dar nu si de informatia vehiculata despre calamitate, ceea ce s-ar fi intamplat cu siguranta astazi.
Asta ma face pe mine sa ma gandesc la impactul pe care il are abundenta stirilor televizate cu privire la calamitati. Pe de o parte, a nu se vorbi despre ceea ce cu totii traim poate impiedica elaborarea traumei sociale, dar, pe de alta parte, a prezenta in exces calamitati consumatorului de stire duce la o supraincarcare emotionala resimtita atat de fiecare in parte, cat si de atmosfera agresiva generala pe care o resimtim in grupuri in viata de zi cu zi.
Doctorul Florin Tudose a mai spus in prezentarea sa ca stresul posttraumatic este un concept larg care include stresori (factori de stres) ce nu sunt deloc comparabili unii cu altii (de exemplu, un accident minor de trafic comparabil cu experienta de lagar). Exista diferente mari intre tulburarile care apar dupa fiecare dintre aceste evenimente traumatizante, iar definitiile actuale ale termenului de „stresor” nu permit aceste diferente intre consecinte.
Va relatez in continuare alte cateva idei retinute din prezentare.
Daca situatia traumatizanta este extrema, este afectata capacitatea de percepere a realitatii; perturbarea persistenta a intelegerii de sine si a intelegerii lumii.
Semnificatia personala a traumei determina aprecierea gravitatii acesteia.
Intre 20 si 40% dintre persoane nu se remit dupa crize mari in viata, chiar dupa o buna perioada de timp. (Silver si Wartman, 1980)
Este citat Masud Khan (1963) care a vorbit despre trauma cumulativa: evenimente si sarcini care, separate, sunt subtraumatice, dar, pe termen lung, supraincarcarea prabuseste functiile de aparare ale Eului.
Un sfert din indivizii expusi la evenimente traumatice dezvolta in totalitate sindromul de stres posttraumatic, aceasta constituind o exceptie, fiind deci considerat o situatie patologica.
Trebuie facut un pas mai departe in studierea consecintelor pe care o schimbare sociala majora le are asupra unor grupuri populationale.
Exista si sindromul complex de stres posttraumatic:
- preocupari si ideatie suicidara
- autoviolenta
- modificari ale starii de constienta ca amnezie sau hipermnezie
- sentimente autodepreciative
- lipsa sperantei
- idealizarea agresorului, gratitudine paradoxala fata de agressor, sentimentul unei legaturi speciale cu el
Ar trebui studiate mai mult consecintele unor evenimente cum sunt revolutiile sociale care se produc rar in istorie, dar au consecinte psihologice majore.
La revolutie are loc prabusirea fantasmelor care functioneaza compensatoriu fata de presiunea si tensiunea interdictiilor generate de sistemul totalitar. Oamenii trebuie sa se confrunte in mod inedit cu realitatea unui sistem social nou, diferit si dezamagitor pentru individ.
Ca o concluzie s-a impus constatarea ca trauma este pe locul intai in preocuparile Organizatiei Mondiale a Sanatatii.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Ca notite personale, augmentari la foarte buna si completa ta prezentare:
– Intr-adevar (asa cum a aratat si dl Anitei), societatea noastra e altfel decat altele, iar aceasta pentru ca aici a existat o trauma mult mai adanca
– Exista prin urmare o situatie de stres posttraumatic – dar nu cum a fost definita aceasta in anii '80; ci o situatie de stres postraumatic cronic, incepand in anii '80, care a continuat apoi
– Intrebarea care se pune este: Aceasta situatie se va schimba? Probabil, da. Intrebarea este cand – dar este o intrebare fara raspuns
– Dl Tudose a citat doua situatii traumatice (dupa ce a citat doua definitii ale PTSD, a lui DM Donovan din 1991 si a lui Riedesser si Fischer (din Tratatul de psihotraumatologie tradus si in romaneste, la Editura Trei)
– O prima situatie traumatica citata a fost cea a cutremurului din 1977: A existat un numar de decese, dar poate chiar mai important la nivel social a fost impactul social al fenomenului. Imediat dupa cutremur, Institutul de Neuropsihiatrie a evaluat consecintele. Dl Florin Tudose a aratat ca populatia a fost lovita de cutremur, nu insa si de informatiile despre cutremur – precum se intampla azi, in lumea virtuala
– A doua situatie traumatica prezentata a fost cea a revolutiei din '89. Aceasta exemplifica ceea ce pot fi numite "rupturi sociale majore": revolutia romana nu are precedent (doar Revolutia Franceza din 1789 si Marea Revolutie rusa din Octombrie 1917 sunt comparabile, dar in acele cazuri este vorba despre alte tipuri de societati; rezultatul este prin urmare ca revolutia romana din '89 nu are precedente)
– Stresul traumatic e un concept larg, care include stresori care nu sunt comparabili – exista diferente intre un accident minor de trafic, de pilda, si experienta de lagar
– Stresul traumatic cronic trebuie avut de asemenea in vedere
– O importanta mare o are "trauma cumulativa", asa cum ai aratat si tu, Georgiana, citat fiind aici, ca definitie, Masud Khan (1963). Evenimente si sarcini subtraumatice devin, prin cumularea pe termen lung, traumatice. Rezultatul il constituie, la nivel individual, prabusirea functiilor de aparare
– Un accent deosebit a fost pus pe sindromul complex de PTSD (Herman, 1992): in lume azi se vorbeste tot mai mult despre el
– Trauma, sustine dl Florin Tudose, este azi pe primul loc intre preocuparile Organizatiei Mondiale a Sanatatii
"trauma cumulativa: evenimente si sarcini care, separate, sunt subtraumatice, dar, pe termen lung, supraincarcarea prabuseste functiile de aparare ale Eului." numai ca in situatia asta omului ii e greu sa defineasca ce anume il face sa sufere din moment ce sunt multe si marunte, iar cei din jur deasemenea nu il inteleg "pai si eu am trecut prin asta", iar cel care sufera mai este si judecat ca fiind slab sau las.
Un alt lucru dureros pe langa trauma este si felul in care esti judecat, nici macar ignorat, pur si simplu ti se tot repeta ca esti slab, ca nu ai vointa si in loc sa-ti dai timp sa te refaci esti nevoit sa te angajezi intr-o lupta sterila consumatoare de energie ca sa demonstrezi,si mai ales sa-ti autodemonstrezi ca "ai vointa".
Mary
Dl Florin Tudose a spus un mare adevar. Mi-am constientizat aceasta trauma traind in alta tara, formandu-ma si fancandu-mi terapia personala in alta societate, cultura. Pot spune ca mi-a fost greu sa vb despre acest lucru, nu-mi gaseam cuvintele, nu-mi venea sa cred ca e adevarat ceea ce simtem in interiorul me. Poate si pentru faptul ca ceea ce doream sa spun nu era bine primit. E ca si cum ai vrea sa povestesti viata unui prizonier si nimeni sau putini sunt dispusi sa afle povestile prizonierilor, a celor din inchisoare, a marginalizatilor.
Multumesc pentru acest articol, Mihaela
Va citesc pe amandoi cu placere. E foarte interesanta discutia despre relatia intre psihic si social in studiile despre trauma. Pentru mine, e foarte incitant sa vad cum idei din psihologie (trauma, PTSD) sunt elaborate in contexte sociale. As vrea sa vad mai exact cum cazuri de trauma sociala sunt investigate in cabinet. Poate programul asta de cercetare poate fi ancorat mai bine in situatia terapeutica.