In cadrul Conferintei Internationale de Psihanaliza a SRP, am participat sambata, 29 octombrie la atelierul coordonat de Rodica Matei, psihanalist formator. Tema acestuia: „Activitatea functionarii arhaice in reactiile contratransferentiale – rolul semnificantilor corporali in travaliul psihanalitic”. Va redau cateva idei notate de mine.
Termenul de functionare arhaica a aparut in psihanaliza franceza. Rodica Matei a lucrat cu pacienti adictivi care sunt dificil de tratat prin tehnica clasica, motiv pentru care a atras-o teoria despre aceste cazuri. Functionarea arhaica este anterioara proceselor primare si secundare.
Freud a vorbit despre reprezentarile de lucruri si de cuvinte care se refera la orice imprimare psihica aflata dincolo de limbaj. E vorba despre reactii afective care se imprima corporal – trairi corporale precoce.
Procesele arhaice presupun imprimarea corporala a experientelor bebelusului. Sunt procese somatice care scurtcircuiteaza simbolizarea verbala. Pentru pacientii cu trairi atat de primitive, nu exista ca si cum. Analiza proceselor arhaice da dovada de un defect al simbolizarii. Este un esec al separarii psihicului de somatic.
Cititi despre Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Semnificantii corporali sunt greu de inteles; sunt fenomene de granita, foarte arhaice. In dezvoltarea copilului exista o evolutie de la aruncarea obiectului trecand prin preverbal la faza cand cere obiectul deoarece are reprezentarea lui si apoi poate verbaliza. Bobina de care vorbeste Freud, care dispare si reapare, este un marcaj intre sine si celalalt. De la aparitie-disparitie se trece la prezenta-absenta care este deja un fenomen intersubiectiv.
Semnificantii corporali reprezinta punerea in memorie a ceea ce nu poate fi pus in cuvinte. Functia majora a psihanalizei o reprezinta transpunerea in semnificanti verbali. Acest lucru nu este usor de realizat deoarece in terapia adictiva exista gesturi si reactii cu care raspundem inainte de a pune in cuvinte. Cuvintele nu au ecou cu acesti pacienti. Astfel, in terapie se pot intampla lucruri pe care sa nu le poti intelege. Pacientul spune si multe lucruri legate de cadrul fizic al cabinetului, de mediu, pe axa placere – neplacere / durere, inauntru – in afara, pasiv-activ, eu-celalalt.
Didier Anzieu a vorbit despre semnificantul formal. El porneste de la cuvintele pacientului care isi dau marturie despre simbolizarea unor trairi corporale construite pe baza experientei bebelusului. Pentru bebelus sunt importante atingerile. La Anzieu, semnificantii formali sunt legati de construirea invelisurilor psihice (eul piele). Semnificantii formali au o structura opusa fantasmei – e vorba despre ceva nevorbit, ci simtit. Sunt investiti in persoana de atasament si psihanaliza poate sa-i analizeze. Adictivii suscita interventii in aici si acum-ul relatiei. Psihanalistul trebuie sa fie capabil sa deschida accesul la fantasma. Orice contact mama-bebe face parte din semnificanti corporali. In terapie, trebuie sa existe un discurs al analistului despre corpul pacientului, pentru ca in acest fel sunt puse in cuvinte trairile arhaice ale acestuia.
Conduitele adictive sunt aparari impotriva dezintegrarii psihosomatice. Corpul devine depozitar al memoriei. Regresia acestor pacienti in terapie presupune faptul ca lipseste sentimentul de continuitate, iar corpul nu este integrat. Analistul poate sa aiba sentimentul de esec pentru ca noi suntem formati ca psihanaliza sa fie o terapie a cuvantului. Este o reactie narcisica faptul ca nu suntem gratificati de catre pacient prin insight-uri.
Ma opresc acum din prezentarea contratransferului notata la atelierul Rodicai Matei – foarte interesanta din punct de vedere clinic si teoretic – si am sa revin cu restul notilelor mele intr-un articol ulterior.
Georgiana Branisteanu
