 |
În deschiderea oficială a Conferinţei Internaţionale de Psihanaliză 2011, preşedintele Societăţii Române de Psihanaliză, dl Cornel Irimia, a făcut un istoric al SRP, prilejuit de faptul că în luna iulie a acestui an societatea a devenit din grup de studiu – societate provizorie, ultima etapă înainte de transformarea în societate cu drepturi depline în cadrul Asociaţiei Internaţionale de Psihanaliză. Discursul său s-a axat apoi pe întrebarea dacă există azi o psihanaliză sau mai multe, subliniind faptul că pluralismul în psihanaliză s-a accentuat în ultimele decenii, de unde şi dificultatea azi de a şti ce este şi ce nu este psihanaliză. Ce model teoretic să adoptăm? Se spune adesea că depinde de pacienţi, dar părerile sunt împărţite. S-ar putea afirma totuşi că terenul comun al tuturor tendinţelor şi orientărilor îl reprezintă activitatea clinică, accentul pus pe transfer şi pe contratransfer, pe asociaţiile libere şi pe atenţia flotantă. Cum conferinţa de la Bucureşti are ca temă contratransferul, ne aflăm, iată, pe un teren comun şi înaintea unei bune ocazii de a reuni diferite puncte de vedere.
Aflat la masa prezidiului, dl Giampaolo Kluzer, până de curând preşedintele Comitetului de Sponsorizare, s-a referit la începuturile SRP, care în anul 2000 avea doar patru membri direcţi IPA (în prezent, ei sunt 25, iar numărul candidaţilor se apropie de 40). De atunci, în răstimp de un deceniu, s-au întâmplat multe lucruri importante în psihanaliza românească. Cea mai mare realizare în plan organizatoric o constituie, desigur, accederea SRP la statutul de societate provizorie, iar dacă nimic rău nu se va întâmpla în următorii ani, va deveni cu siguranţă societate cu drepturi depline în cadrul IPA. Pentru acest parcurs s-a format un nou comitet, menit să înlocuiască la un alt nivel vechiul Comitet de Sponsorizare – respectiv Liaison Committee, Comitetul de Legătură, al cărui preşedinte este dl Michel Vincent. Vorbind despre sine şi despre colegii săi din vechiul comitet, Michel Vincent şi Luis Rodriguez de la Sierra, Giampaolo Kluzer a arătat că, deşi puteau lăsa alţi psihanalişti să constituie noua structură, au ales să rămână în continuare membrii componenţi şi ai acesteia, din convingerea că activitatea lor aici e o investiţie care merită. Contextualizând importanţa structurilor profesionale precum SRP şi LC, dl Kluzer a arătat că analiştii, prin natura activităţii lor, se află într-o situaţie foarte izolată social, existând riscul, dacă nu participă la grupuri profesionale mai largi, să rămână într-o manieră închistată de lucru.
Luând cuvântul la final, dl Michel Vincent a arătat la rândul său că toţi trei membri SC au decis să continue în noua formulă şi că sunt foarte motivaţi în acest sens. Referindu-se la rolul lor, d-sa a arătat că acesta este unul de acompaniere a Societăţii Române de Psihanaliză, aşa cum – cu o imagine plastică – un copil are nevoie de acompaniere în eforturile sale de a deveni adolescent.
Cititi despre Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii
