Tu esti casatorita? Eu nu cred ca esti. Tu esti mereu bucuroasa cand vin la tine, iar mami e mereu suparata.

Cuvintele unei fetite de 6 ani ce participa de ceva timp la un grup terapeutic. Ne trimit aceste cuvinte cu gandul la relatia transferentiala si la identitatea terapeutului pentru copii.

Cine eram eu? O alta mama, una „suficient de buna” cum o numeste Winnicott, care zambeste, care primeste, care nu cearta si care nu pedepseste. Care totusi are reguli si limite, cadrul terapeutic fiind garantul functionarii activitatii noastre in care prevaleaza libertatea de a spune orice, dar si abstinenta ca in oricare alt cadru.

O relatie terapeutica este diferita pentru un copil fata de un adult. Copilul traieste „aici si acum” cu o viteza uluitoare, reactiile sale transferentiale producandu-se aproape instantaneu datorita identificarii.

Terapeutul este o alta mama si un alt tata. Dupa imaginea inspaimantatoare de inceput in care el reprezinta o imagine combinata a celor doi in sens kleinian gata sa inghita si sa pedepseasca copilul cel rau care a fost adus pentru a fi reparat, incet, incet aspectele materne si cele paterne se pot diferentia si copilul le poate da sens.

O mama suparata este portavocea unei sentinte tacute care produce o vinovatie masiva copilului. La prima vedere putem sublinia aspectul oedipian. Mami este suparata pe mine pentru ca il iubesc pe tati si mami ma poate pedepsi pentru asta. Copilul poate vorbi terapeutului despre iubirea pe care i-o poarta tatalui sau, dar si despre ura si gelozia pe care i-o poarta mamei sale, stiind ca terapeutul poate fi iubit si urat in egala masura fara a fi distrus. Ambivalenta se poate exprima in relatia terapeutica, transferul fiind cel care face trecerea de la clivajul bun-rau la un obiect intreg care poate fi iubit si urat fara a fi distrus si fara a se razbuna.

Un al doilea punct de vedere poate privi strict relatia transferentiala: tu esti buna, mama e rea. Tu ma accepti oricum as fi, orice as face, mama ma considera rea.

Este important momentul in care terapeutul poate primi si se poate identifica cu obiectul rau.

Copilul: esti o proasta, o cacata, o nesimtita
Terapeutul: poti sa-mi spui lucrurile acestea, nu ma supar pe tine. Aici putem vorbi despre orice.
Copilul: chiar si despre cacat?
Terapeutul: chiar si despre cacat
Copilul: esti o proasta, o fata singura in strada
Terapeutul: astept pe cineva?
Copilul: cine?
Terapeutul: fata singura
Copilul: eu sunt singura

In transfer se produce o intalnire intre fata singura si mama cea rea care a pedepsit-o si a parasit-o, intre cel care a abandonat si cel abandonat.

Obiectul-caca care nu este decat o parte a copilului reprimata si rejectata de ceilalti poate aparea ca un intreg cu care copilul se identifica si pe care il poate proiecta asupra terapeutului. Caca, gunoi, wc sunt continuturi care apar des in discursul copiilor vorbind despre ei insisi si despre terapeut.

Copiii: e plin de caca si de mizerie aici. Sa construim un wc.
Terapeutul: si ce vom pune in el ?
Copiii: toata mizeria si te vom arunca si pe tine acolo. O sa te umpli de caca.
Terapeutul: puneti toate partile rele in wc si mi le dati mie sa le tin
Copiii: da sa le iei tu si sa le tii.

Actele sunt necesare pentru a accede la cuvinte. Caca este tot ceea ce vine din inconstient, tot ceea ce este excitant, coplesitor, impovarator, inspaimantator, o placere foarte mare si totodata interzisa. Nu pot vorbi despre lucrurile acestea, trebuie sa scapam de ele pur si simplu.

Relatia terapeutica permite construirea unui continator (wc) pentru ca poate primi tot acest caca. Ea nu cauta sa educe copilul, sa il faca mai bun, mai cuminte, mai inteligent, ci cauta sa lase loc expresiei fantasmelor copilului reasezand astfel lumea sa interioara intr-o semnificatie simbolica.

In transfer copilul se poate regasi ca un copil ce cauta si poate gasi un loc si un sens acestui caca in corpul si in mintea lui, iar terapeutul poate trece de la imaginea unei mame care pedepseste si poate ucide la o mama care poate traduce ceea ce i se intampla copilului si poate simti impreuna cu el placerea si teama lui.