Astfel se intitulează articolul criticului de film Iulia Blaga, prezentă la cea mai recentă şedinţă AIPsA, articol care a apărut azi în Suplimentul de cultură (îl puteţi citi online şi de asemenea, peste câteva zile, şi imprimat):
Dupa ce am (re)vazut mediumetrajul Iuliei Rugina, Captivi de Craciun, un film in care patru personaje ramin blocate mai multe ore intr-o gara, intr-o atmosfera de reverie absurda, sintem invitati sa stam pe scaune asezate in cerc turtit peste laturile Librariei Carturesti, de la parterul institutului. Ca sa incalzeasca atmosfera, Dorin-Liviu Bitfoi ne cere tuturor sa ne spunem, pe rind, prenumele si sa indicam ce am simtit la sfirsitul filmului. “E vorba de afect, nu de interpretare”, sintem avertizati. Participantii n-au nici o problema sa vorbeasca sincer si liber (probabil ca au antrenament de la alte intilniri), chiar daca Iulia Rugina si coscenarista Ana Agopian sint de fata. Unii evoca amintiri personale (citi romani n-au ramas inzapeziti in tren?), altii vorbesc cu vocea specialistului, altii sint pur si simplu spontani: “Buna seara, sint Laura. Eu am simtit regasire”. “Si eu am ramas intr-o gara, dar in preajma Revelionului. Am vazut filmul cu un sentiment de frustrare. “ “Pe mine m-a zgindarit frustrarea fetei (n.r. – personajul interpretat de Madalina Ghitescu). “ “Eu am simtit lehamite din cauza tuturor asteptarilor fortate de-a lungul intregii mele vieti.” “Nu prea se intimpla mare lucru in filmul romanesc, si eu am o problema cu chestia asta. “ “Eu am petrecut un Craciun in tren – opt ore – si s-a creat o complicitate intre toti calatorii. Am trait nivelul de frustrare al fiecarui personaj, dar apoi am inceput sa ma detasez, iar la sfirsit chiar sa ma distrez. “ “Initial am avut o senzatie de inadecvare si mai apoi de adecvare, data de dinamicile relationale dintre cei din gara.” “Sentimentul meu a fost ca nu exista asteptare in film. Oamenii nu asteapta.” “Se injura si asta m-a deranjat. “ “Eu m-am simtit roman.” “M-am bucurat ca fata aia frustrata a reusit sa coopereze pina la urma.”
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
