Aceasta poveste incepe cu o fraza care imi apartine mie si nu unui copil. Dar ea apartine in fapt copilului care a rostit-o fara a fi folosit cuvinte si care m-a privit cerandu-mi sa port cuvintele in locul lui. Este vorba de un baietel de 7 ani, cu o intarziere in dezvoltarea gandirii si a limbajului, care parcurge o terapie psihanalitica familiala.
Voi reda cititorului doar partial textul care insoteste aceasta fraza, atat din motive de spatiu, cat si din motive de confidentialitate.
Mama: El s-a nascut intr-o alta tara (n. a. araba)
Copilul se opreste din cantat si devine atent la ceea ce se vorbeste.
Terapeutul: cum ati resimtit diferenta culturala ?
Tata: nu prea am resimtit-o. Noi traiam intr-un mic paradis occidentalizat unde toata lumea vorbea engleza
Copilul isi scoate puloverul si incepe un joc in care isi ascunde fata cu puloverul, apoi si-o arata.
Mama: era frumos, totul era usor
Tatal: prea usor. Atat de usor incat parea a fi in neregula.
Terapeutul: ce v-a facut sa va intoarceti?
Tatal: senzatia ca dincolo de acest paradis pandeste un pericol si ca exista o alta lume.
Mama: vrei sa-ti puna mami puloverul pe tine ?
Copilul continua sa se joace cu puloverul.
Mama: ti-e frig ?
Terapeutul: cred ca ne jucam de-a v-ati ascunselea.
Voi aborda pornind de la acest fragment conceptul de portavoce, un concept fundamental in terapia psihanalitica familiala.
Conform lui Pichon Riviere, pacientul este membrul cel mai puternic al grupului familial caci el este cel care poarta greutatea conflictului, asumandu-si-l, si asta produce o economie psihica ansamblului. Dintr-un punct de vedere topic, pacientul este portavocea bolii si este un purtator al simptomului pentru ca este foarte sensibil la angoasele subiacente. El detecteaza si expliciteaza (actionand ca un radar) fantasmele inconstiente care circula in grup.
Copilul, care poarta cu el o senzatie de stranietate si de instrainare, prefigureaza aparitia acestui „straniu” in discursul familial, initiand inca de la inceputul sedintei un joc pe plaja cu nisip si inotand pe covor. Nici unul din membrii familiei nu pare a intelege sensul acestui joc.
Familia aduce cu ea la aceasta sedinta un arbore genealogic ceea ce permite reluarea istoriei familiale si regandirea originilor.
Pichon Riviere noteaza ca in dispozitivul grupal portavocea permite enuntarea celor doua dimensiuni, individuala si grupala a dramei: el enunta drama prin istoria personala a subiectului individual si el arata astfel implicitul grupal.
Portavocea este cel care in grup la un moment anume spune ceva si acest ceva este sensul unui proces grupal care pana atunci a ramas latent sau implicit, ascuns in interiorul totalitatii grupului. Ca sens ceea ce arata portavocea poate fi decodificat, adica sa-i fie inlaturat aspectul implicit. In aceasta maniera este decodat de grup, in special de coordonator care indica semnificatia acestui aspect. Portavocea nu este constienta ca enunta ceva din semnificatia grupala care curge in acel moment, ci mai ales enunta sau face ceva ca fiindu-i propriu. (1970)
Ceea ce emerge in cadrul sedintei nu este intoarcerea unui continut refulat intr-un plan nevrotic in relatie cu dorinta si cu placerea, dar si cu vinovatia si interdictia, ci este vorba despre efractia unui obiect brut care nu a putut fi reprezentat, gandit, simbolizat, ci doar aruncat intr-o cripta psihica (Abraham, Torok).
In calitatea sa de portavoce, copilul permite emergenta conflictului si, in acest sens, el este depozitarul tensiunilor. El s-a imbolnavit din cauza depozitului masiv de situatii de insecuritate (angoasa de intruziune si de atac) si prin luarea in grija a pierderilor traite sau fantasmate (fantasma de moarte) de grupul sau familial. El poate fi considerat ca fiind cel mai puternic, schimbandu-se in functie de situatie in cel mai slab, din cauza handicapului pe care il are de suportat. Dar potential poate fi purtatorul schimbarii in terapia familiala.
Terapeutul are rolul de a fi un purtator de cuvant, termen introdus de P. Aulagnier si mai tarziu de R. Kaes, adica cel care vorbeste atat pentru sine, cat si pentru celalalt, exprima atat pentru sine, cat si pentru celalalt, este in legatura cu celalalt.
De-a v-ati ascunselea semnifica un joc cu moartea. Un pericol inspaimantator care sta la panda fara a se arata, care exista peste tot si nu se vede nicaieri. Este un joc care produce groaza si furie, dar neputinta. A-i constientiza prezenta, a o numi poate fi inceputul lui a gandi acest joc teribil.
