Este un oras in care locuieste gunoiul

Continui articolele anterioare despre travaliul de simbolizare si ma opresc de data aceasta asupra desenului ca obiect de mediere si in special asupra desenului grupal.

Pornesc de la replica unui baietel cu privire la desenul unui alt baietel care desena pentru prima oara de cand intrase in grupul terapeutic.

Copiii desenau un oras. La grup erau prezenti trei din cei cinci copii, terapeutul si un co-terapeut. Redau intreg fragmentul din sedinta pentru a putea discuta apoi pe marginea acestui fragment si pentru a putea analiza lantul asociativ.

Primul copil: aici este un bloc, aici sunt niste case. Aici este o sosea, dar cam in curbe. Este iarna, bate vantul si este frig. Se numeste orasul fantomelor, pentru ca aici locuiesc fantome.
Al doilea copil: un oras intr-o racheta. In el locuiesc soldati.
Co-terapeutul: la mine in oras locuiesc copii care acum sunt in fata scolii. Parintii lor sunt la serviciu.
Terapeutul: si desenul lui T.? Ce putem spune despre el? (n. a. T. este un copil care vorbeste destul de rar si destul de dificil)
Al doilea copil: nu a desenat nimic. Este doar o mazgaleala
Co-terapeutul: este orasul lui. Oare cine locuieste acolo?
Primul copil: sunt gunoaie. Este un oras in care locuieste gunoiul.

Rosa Jaitin, psihanalist francez de origine argentiniana, spune despre desen ca este un traducator al imaginarului si o reflectare a inconstientului. Desenul este o cautare a echilibrului intre placerea pulsionala si placerea Eului. In figurarea picturala, reprezentarea si expresia sunt legate in aceeasi maniera precum continutul manifest si cel latent in imaginea onirica. Formele apar pe hartie pentru a indeplini o dorinta inconstienta.

Desenul, ca un proces tertiar in sensul definit de A. Green, asadar ca un proces de relatie intre procesele primare si cele secundare, poate face legatura intre aparatul psihic si limbaj, intre subiect si grup.

In grup, desenul permite aparitia unui lant asociativ grafic care functioneaza precum o reprezentare psihica ce utilizeaza, ca si visul, mecanismele de difractie si condensare. Fiecare desen in parte reflecta un aspect individual, dar la fel de bine am putea vorbi de un singur desen care sa condenseze toate trasaturile exprimate.

Desenul face posibila creearea unui spatiu, care este mai intai un spatiu confuz pentru ca el apare la intalnirea dintre un obiect expistemic si unul libidinal care se confunda, dar apoi acest spatiu lasa loc transformarii. Ceea ce este un gol, capata forma si ceea ce este o mazgaleala capata sens. Putem vorbi de un discurs al desenului? Din punct de vedere al figurarii, da. El reprezinta un spatiu tranzitional intre ceea ce este inconstient si ceea ce va deveni constient. Este un travaliu al preconstientului ce se sprijina pe Eu.

Fragmentul clinic ales releva cele trei functii ale desenului: cea de holding, asa cum spuneam putin mai sus, in sensul de tranzitional al lui Winnicott, si de sprijin (etayage), cea de continator, al angoasei de atac si al angoasei de pierdere, al fantasmei de abandon si de moarte, si cea de filtru de excitatie. Putem diferentia astfel intre grupal si individual, intre interior si exterior, intre modul in care se regleaza aparatul psihic individual si cel grupal.

Fragmentul pune in evidenta o pozitie depresiva, consecutiva unei fantasme de abandon care mobilizeaza o angoase de pierdere. Grupalitatea produce o regresie si evidentiaza partea cea mai arhaica denumita de Jose Bleger, nucleu aglutinat. Pentru a se putea produce o diferentiere si o individualizare, este mai intai necesar exista unui sincretism, al unei stari fuzionale, nediferentiate.

In acest fond amestecat si primitiv se nasc angoasele arhaice, dar si obiectele goale (Evelyn Granjon) care isi cauta atat continutul cat si continatorul. Gunoaie si fantome ce par a exista dintotdeauna si totusi nimeni nu le ia in seama. Sunt inspaimantatoare si totusi invizibile pentru toti ceilalti. Nu au chip si nici sens. Ce sunt ele? Cine sunt ele?

Grupul poate da forma si poate gasi cuvinte pentru ne-spus, pentru non-sens, pentru ne-viu.