In primul rand am remarcat un numar mare de participanti, in jur de 250-300 persoane.

Am stat de vorba cu organizatorul festivalului, Andrea Sabbadini, si am inteles ca majoritatea sunt psihanalisti, psihoterapeuti, dar si studenti la film, actori si regizori. Grupul de romani, in afara de mine, cuprinde urmatoarele persoane: Aurelia Ionescu, psihanalist la Londra, Laura Manu, de asemenea psihoterapeut la Londra, Iulia Rugina, regizor roman – ea va prezenta maine filmul ei Captivi de Craciun (invitata si la întâlnirea AIPsA din 19 noiembrie pentru a discuta despre film si festival – n. ed.), Magda Stroe (nu stiu cine este); am vazut-o si pe Irina Nistor, binecunoscutul critic de film.

La inceput ne-am salutat unii, altii, si am baut un pahar cu vin. O foarte buna si relaxanta introducere la ce a urmat dupa. Adica au vorbit Andrea Sabbadini si David Bell.

David Bell este in prezent presedintele Societatii Britanice de Psihanaliza. Cateva idei interesante din ce a spus: Pornind de la Freud, care vedea Eul ca fiind gardianul, mediatorul la granita celor trei instante: Seul, Supraeul si realitatea exterioara, David Bell a numit psihanaliza ca fiind a frontier creature: ea analizeaza impactul / mixtura intre realitatea interna si realitatea externa. De asemenea, multi dintre analistii dintr-o societate – si el a dat exemplul Societatii Britanice de Psihanaliza – sunt veniti din alte tari sau multi dintre ei au tot felul de schimburi – supervizari, analize – cu analisti din alte tari.

Andrea Sabbadini a inceput prin a spune ca psihanaliza insasi se afla la granita multor discipline: este inrudita cu psihologia, dar nu e psihologie, cu psihiatria, dar nu e psihiatrie, cu stiintele umane, dar nu e poezie, etc. Apoi, tema Festivalului fiind “Border crossing: migration across national and mental states”, el a vorbit si despre destinul emigrantului: el lasa in urma casa, familie, rude, limba, situatie sociala, profesionala, etc., iar acolo unde ajunge, din punct de vedere psihologic, traieste sentimente intense de dezorientare, izolare, care il vulnerabilizeaza. Apoi urmeaza un destin individual: unii se adapteaza mediului si oamenilor, altii esueaza. In timp ce vorbea ma gandeam ca el insusi este un emigrant – venit din Italia si stabilit la Londra de zeci de ani. Fenomenul migratiei este dezbatut din multe puncte de vedere: sociologic, economic, politic, perspectiva psihanalitica furnizand puncte de vedere interdisciplinare, precum si un spatiu de gandire pentru toate aceste intrebari si probleme.

In incheierea discursului sau, Andrea Sabbadini a transmis un mesaj de la Geraldine Chaplin, fiica lui Charlie Chaplin, care a fost foarte incantata ca festivalul va fi deschis cu filmul The Immigrant de Charlie Chaplin. Ea a mai spus ca fiul ei este psiholog si lucreaza in Germania.

Dupa discursurile celor doi, David Bell si Andrea Sabbadini, a urmat un moment impresionant, foarte frumos al lui Ruth Padel, o poeta din Londra, al carei stra-stra-starbunic nu-i nimeni altul decat Charles Darwin. A recitat 4 poezii a caror tema principala se refera la migratie – a pleca, a te rupe, de ce o faci, ce gasesti, ce speri, ce pierzi… Voi aminti doar titlurile poeziilor, ele sunt foarte frumoase si banuiesc ca sunt publicate undeva: Place Without a Door, The Prayer Labyrinth, Ripples on New Grass, Time to fly.

Dupa momentul poetic a urmat filmul The Immigrant de Charlie Chaplin, prezentat mai inainte de un psihanalist, Kannan Navaratnem, la randul lui venit la Londra cred ca din India. Interesante informatiile despre Charlie Chaplin. El a emigrat in SUA in 1912, suferind in copilarie experiente traumatice; a fost fiul unui tata alcoolic si al unei mame psihotice cu multiple internari.

Dupa cum stim filmul este mut, dar muzica a fost asigurata live de un mare pianist londonez, Harry the Piano, a very talented and good-looking man.

Cam atat din prima seara. Multa incantare si lume buna cu care este o placere sa relationezi.

Urmeaza maine o zi incarcata.