Luis Rodriguez de la Sierra este psihanalist formator si supervizor al Societatii Britanice de Psihanaliza si membru al Comitetului de Legatura pentru SRP (fostul Sponsoring Committee). In cadrul Conferintei SRP “Contratransferul in psihanaliza contemporana”, a prezentat o lucrare despre lucrul cu pacientii consumatori de alcool si droguri.
El spune ca, in terapia acestora, avem probleme cu transferul care e complicat, dar si cu contratransferul. Relatia transferentiala e intotdeauna una afectiva, nu e un demers cognitiv. Prin empatie luam contact cu afectele. Indispensabila este insa combinatia dintre inteligenta si afect. Cand tratam dependentul, e posibil sa ne provoace descumpanire. Autorul nu intelege contratransferul ca fiind intregul spectru de atitudini si reactii, ci limiteaza termenul la contratransferul inconstient. Unii analisti pot sa creada ca atitudinea analistului trebuie sa fie golita de emotii si sentimente. Helen Deutsch spune ca manifestarile contratransferului pot fi utilizate intr-o maniera controlata in scopul muncii analitice.
In lucrul cu aceste cazuri, exista o nevoie constanta de supervizare. Multi astfel de pacienti sunt diagnosticati ca fiind borderline. De asemenea, diferenta fata de psihopati consta in faptul ca psihopatii nu traiesc conflicte interne, ci au doar conflict cu lumea din afara. Dependentii au conflicte interne, iar ingestia e folosita ca medicament, pentru vindecare interna.
J. este un baiat in varsta de 15 ani care are parintii divortati. Nu l-a mai vazut pe tata de la 10 ani. S-a simtit respins de catre tata. Ia hasis si amfetamine pentru a-i da, dupa parerea lui, o personalitate mai puternica. Pe acest fond obtinea si admiratia prietenilor. Spunea ca ia droguri ca sa se simta normal.
L., o tanara de 19 ani, e delicventa: furt, vandalism. Nu are nici o remuscare. In istoria familiei, se identifica o relatie sado-masochista cu o mama care n-a lasat-o sa cunoasca mediul inconjurator. Raspundea la tratament doar cand constata ca psihanalistul e mai puternic si mai inteligent decat ea ca sa ii fure magia.
Acest grup de pacienti este de multe ori refuzat, iar numarul psihanalistilor care lucreaza cu astfel de cazuri e foarte redus. In terapia cu ei te poti simti coplesit. Exista si un efect pozitiv al consumului pentru ca ei considera ca isi trateaza raul din interior: psihoza. Prin consum, incearca sa faca fata realitatii, unindu-se cu un obiect ideal (astfel construiesc transferul pe analist). Relatia cu drogul devine legata de relatia cu analistul fata de care au o dorinta intensa de gratificare.
Analistul traieste fantasma si teama de a fi devorat si distrus de pacient. Are dificultati in stabilirea limitelor cadrului si continerea propriilor anxietati si pe ale pacientului. Relatia e ca o furtuna amenintatoare care provine dinspre pacient. Analistul trebuie sa aiba rolul de obiect indestructibil pentru a fi la inaltimea provocarii adictivului.
A. este dependent de heroina, are 19 ani si statura atletica. Are o natura violenta ascunsa si stima de sine scazuta. A fost violent in scoala, iar apoi colegii l-au izolat. Din acest motiv isi uraste violenta. Heroina il facea sa se simta mai putin violent si paranoic, mai placut si mai capabil sa-si faca prieteni.
A venit la psihanaliza timp de 4 ani cu o frecventa de cinci sedinte pe saptamana. La inceput, incerca sa il sperie pe analist vorbind despre droguri cu continut periculos. A vorbit despre deteriorarea relatiilor in primul rand cu parintii sai. Apoi, l-a transformat pe analist intr-un obiect mai puternic decat parintii. Ca sa il testeze, ori il ataca pentru interpretari stupide, banale, ori lipsea de la sedinte. A lipsit si o saptamana intreaga si a fost apoi surprins sa-l gaseasca pe analist in cabinet dupa programul obisnuit. Constanta si perseverenta acestuia l-au ajutat. Abia apoi a inceput sa arate progrese. A redus heroina injectata si n-a mai lipsit de la terapie. Ulterior, a renuntat la heroina si a intrat la universitate.
Analistul nu putea sa ii respinga distructivitatea. In transfer, era ambivalent fata de drog si fata de analist. Ambivalenta avea rolul de incercare de a se separa, dar si de a testa daca analistul face fata agresiunii. Ar fi fost o greseala, ne spune lectorul, daca ar fi crezut ca lipsitul de la sedinte era numai o reactie la analist.
De ce psihanalistii sunt rezervati in a accepta acesti pacienti? se intreaba de la Sierra – si raspunde ca este vorba in primul rand despre agresivitatea pe care pacientii o pun in act la adresa analistului. De fapt, acesti pacienti se tem sa nu fie atacati de catre noi.
In comentariul sau, Ioana Lazar a spus ca discutia despre contratransfer este o discutie despre cadru, dificultati si schimbari de tehnica pe care trebuie sa le faca psihanalistul cand este in impas. Ea sustine ca raspunsul analistului tine de gandire si nu de alte instante, pentru ca trebuie sa avem capacitatea de alegere. Atacul acestor pacienti este un atac asupra capacitatii de gandire a analistului. In faza de evaluare initiala a unui astfel de pacient trebuie sa aflam in ce fel de cadru traieste el, daca pastreaza legatura cu familia si cu apropiatii. Terapeutul lucreaza si cu apartinatorii si avem nevoie de prieteni in lumea pacientului. M. Gill si O. Kernberg recomanda sa precizam pacientilor ca, pe cat se poate, in ziua sedintei sa consume foarte putin sau deloc.
Aurelia Ionescu, intr-o interventie, a spus ca este foarte greu de lucrat cu acesti pacienti pentru ca prin natura lor nu accepta ajutorul.
Franco De Masi a intervenit si el exemplificand cu un caz: o femeie in varsta de 30 de ani care a fost tulburata de esecuri la examene si lua doze foarte mari de heroina. La inceputul analizei a facut un vis in care drogul aparea idealizat sub forma unui fluture. Analistul era nesigur in a stabili pozitia ei fata de drog. Daca i-ar fi exprimat pacientei dorinta lui ca ea sa nu mai ia droguri, ar fi fost bine.
Sanda Lepoiev a avut o foarte buna interventie legata de situatia din Romania si anume faptul ca noua ne lipseste institutia-cadru pentru astfel de pacienti.
Georgiana Branisteanu
multumim, multumim, pentru efortul dvs. de a aduce in spatiul virtual cate ceva din conferinta.
Va multumesc si eu pentru apreciere!
Nu stiu ce m-as fi facut fara spatiul asta virtual facut si mentinut prin dedicatia voastra, a tuturor celor care isi aduc contributia. Multumesc din suflet. Poate suna patetic, dar asta e – faptul ca v-am descoperit a insemnat o schimbare importanta in viata mea. DB. MULTUMESC inca o data.
Si noi multumim din suflet, DB, pentru ca ne cititi si ne iubiti! Nu suna patetic; si noua ne-a schimbat viata. 🙂