• Despre
  • Autori
  • Parteneri
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact
Sustine Gradiva
Cafe Gradiva
Terapeuti
Urmariti-ne pe WhatsApp
  • Prima pagină
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Psi
    • Psihoterapie
    • Psihanaliză
    • Psihiatrie
    • Psihologie
  • Cultură
  • Societate
  • Podcast
No Result
View All Result
Terapeuti
Urmariti-ne pe WhatsApp
No Result
View All Result
Cafe Gradiva
No Result
View All Result
Urmariti-ne pe WhatsApp
Home Cafe Gradiva

Mos Craciun e un agent de influenta sovietic

Cafe Gradiva by Cafe Gradiva
in Cafe Gradiva
Mos Craciun e un agent de influenta sovietic

Foarte bună mi s-a părut și mie și foarte originală totodată interpretarea din şedinţă a filmului, mai ales accentuarea ideii că obiectele-mașinării din film ar reprezenta câte ceva din realitatea internă a personajelor, mai cu seamă a mecanismelor lor de apărare. Apoi aș adăuga că ședința asta mi s-a părut una dintre cele mai interesante la care-am participat în cadrul AIPsA. Personal, m-am simțit prea ”captivă” în filmul în discuție pentru a fi în stare să exprim vreo simțire pe care filmul a trezit-o-n mine, atunci când microfonul a circulat printre spectatori. Dar o să evidențiez acum niște idei personale care mi se desfășurau în minte în paralel cu interpretările celor care-au luat cuvântul, idei pe care mi le-am notat atunci cu o oareșce frenezie (se poate vedea și-n poză ce relație de ”captivitate” era între mine și foaia de hârtie, hehe):

1. Obiectele-mașinării (automatul de cafea + Moș Crăciun)

Eu am văzut prezența acestor obiecte în film în două sensuri: pe de-o parte se află dificultatea personajelor de a se adapta la aceste mașinării capitaliste, simbol al globalizării (și aici îmi vine-n minte interpretarea care s-a dat la festivalul londonez referitoare la societatea românească în așteptarea unui tren înzepezit de dinainte de ’89 care nu mai vine și, aș adăuga eu, atunci când vine totuși, nu se știe cum să fie primit/întâmpinat/luat cu asalt) – de aceea și atitudinea lor de ambivalență față de aceste obiecte: pe de-o parte vor să le distrugă, pe de-o parte să le repare. La celălalt capăt se află prezența acestor mașinării ca obiecte ce reușesc, în cele din urmă, să-i unească, să-i pună în contact pe protagoniști. Mașinăriile neînsuflețite ca un fel de catalizator capabil să închege o relație între niște personaje care par că s-ar deosebi prea mult unul de celălalt pentru a fi în stare să creeze ceva împreună, ca grup.

Nu știu exact la ce se gândea personajul feminin din film în timp ce-i căra Moșului picioare-n burtă, însă, personal, aș fi făcut același lucru având în minte următoarele gânduri:

Citiţi despre

The dirtiest topic in psychoanalysis: Brenda Berger, Stephanie Newman (ed.), „Money Talks in Therapy, Society and Life”, Routledge, July 2011

Urările infamului R. J. pentru anul 2012

Barbie cu acnee si celulita, o papusa pentru toate fetitele

Moş Crăciunul contemporan este realmente un agent de influenţă sovietic convertit la Coca Cola. Îl trădează nasul foarte roşu. Cred că de aproape i se văd şi vinişoarele. Imaginea acestui Moş Crăciun bogat în grăsimi saturate este o excelentă imagine a felului în care imaginarul popular a convertit splendida tensiune interioară a aşteptării Salvatorului, în sfrijita nerăbdare a meseanului de a devora tradiţionalele bucate de Crăciun. (Bogdan Papacostea, sursa http://m.cugetliber.ro/1293055200/articol/73568/craciunul-sarbatoarea-care-vesteste-speranta/) 🙂

2. Comicul izvorât din exploatarea regizorală a timpului ca dimensiune a absurdului.

3. Privindu-l cândva pe Slavoj Zizek în interpretările psihanalitice pe care el le aducea filmelor, mi-a rămas în minte o idee interesantă de vizualizare a unui produs cinematografic: filmul ca scenă fantasmată a unuia dintre personaje (exemplul cel mai concludent în direcția asta mi se pare Inland Empire al lui Lynch, vezi scena de debut http://www.youtube.com/watch?v=YQiPQgMTkEI). Pornind de la această premisă și continuând cu indentificările și proiecțiile masive pe care le-am basculat asupra unuia dintre personaje în mod particular, am ajuns să văd produsul cinematografic final ca o posibilă scenă fantasmată (sau, la fel de bine, un vis) a femeii în alb. Femeia în alb nu prea a surescitat atenția nici în rândul celor care au vorbit în cadrul ședinței AIPsA. Într-adevăr, un personaj cam șters, depresiv, care, din câte mi-am dat seama, a fost înghițit de personajul adolescentin (fata cu înjurăturile) al peliculei. Însă acest personaj mie mi-a atras atenția tocmai prin prezența sa discretă. Aparent discretă. Filmul ca întreg vorbește despre așteptarea unui tren care întârzie să apară. Însă dincolo de această așteptare generală, se află și o serie de așteptări individuale. Așteptarea femeii în alb capătă materialitate printr-un telefon mobil (un obiect-mașinărie care-a scăpat ochilor interpreților) pe care aceasta îl ține în permanență în mână și la care, din când în când, regulat, are anumite convorbiri cu soțul ei. Telefonul mobil – obiectul cel mai banal, femeia în alb – personajul cel mai banal. Ar merita vorbit despre asemenea „banalități” în interpretare? Îmi vine să spun că da, fiindcă, așa cum bine știm din psihanaliză (!), tocmai lucrurile așa-zise banale, cele care nu izbesc ochiul, mustesc de un conținut analitic extrem de bogat. Conversațiile pe care femeia în alb le poartă la telefon sunt la fel de predispuse a scăpa ochiului critic: deși cuvintele în sine ce alcătuiesc discuțiile telefonice sunt poate lipsite de valoare (discuții referitoare la locul în care urmează să-și petreacă Crăciunul), vedem pe fața femeii niște trăiri emoționale extrem de intense. Cele mai intense comparativ cu toate celelalte personaje, în opinia mea. Replica-cheie a acestei femei și cea care m-a condus spre ideea că ea are o poziție centrală în film, e una dintr-o intervenție telefonică:

Subscrieţi la Cafe Gradiva

Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.

Urmăriţi-ne pe WhatsApp

Abonaţi-vă la Newsletter

Vlad, nu pot asculta acum melodia asta…

– și o lacrimă începe să-i curgă pe obraz – ca și când, conținutul acelei melodii (despre care nu se mai face nici o referire în afara celei tocmai redate!) ar fi prea greu de suportat pentru ea.

Femeia așteaptă. Așteaptă trenul, ca toți ceilalți pasageri din gară, însă, mai așteaptă ceva. Poate așteaptă ca soțul ei cu care întreține o relație permanentă, dar doar de suprafață, la telefon, să vină și s-o scoată din deșertul alb în care-a fost prinsă. Acesta însă, nu-și exprimă nici o intenție de acest fel, chiar și atunci când ea îi comunică faptul că trenul va întârzia pe termen nedefinit. Sau poate așteaptă clipa în care va fi ”în stare” să asculte acea melodie prea încărcată emoțional pentru ea. Femeia se află captivă în această așteptare care se tot prelungește. Toate celelalte personaje aveau așteptări cu privire la viitor (fata – plecarea în altă țară pentru a munci, băiatul cu calculele matematice – ajungerea la timp în capitală pentru a pune în funcțiune instalația electrică a bradului de Crăciun, băiatul cu ipodul – concertul), însă, în cazul ei, așteptarea însăși constituia singura și cea mai feroce captivitate. Privind din acest unghi, finalul fericit ar fi dat tocmai de apariția pe fundalul sonor a melodiei-cheie, melodie pe care ea nu era în stare s-o asculte la telefon aș spune, melodie care ar trimite spre ceva exotic mai degrabă decât spre un colind – ”Somewhere over the rainbow”. Probabil a existat ceva în ea care pus în relație cu celelalte personaje într-o situație menită să-i unească, a ajutat-o să rupă captivitatea așteptării în care își ducea existența.

Piesa de final a constituit, oricum, unul dintre mijloacele de greutate ale instrumentarului regizoral pentru că a avut capacitatea de a conține câte ceva din „visul” fiecăruia dintre personaje (și, de ce nu, chiar și dintre spectatori), conținut care a avut menirea de a-l propulsa pe personaj/spectator într-o dimensiune în care „funcționarea” obiectelor nu mai e așa de importantă, într-o dimensiune dincolo de paleta colorată ca un curcubeu a gândurilor/interpretărilor/criticilor, într-o dimensiune a oniricului:

Somewhere over the rainbow
Skies are blue,
And the dreams that you dare to dream
Really do come true.

Foto: Adi Marineci (de pe blogul filmului)

Comentariu de A|3Xa la articolul „Cum funcţionează ho-ho-ho-ul lui Moş Crăciun?” de Dorin-Liviu Bîtfoi 

www.cafegradiva.ro

Şi pentru că tot sunteţi aici…

...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.

Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua.
 Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim! 

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.

Citiţi şi

Cafe Gradiva

Pornul nu distruge sexul

by Cafe Gradiva
8 octombrie 2020
Doar mami tine bebe in burta ei (I)
Cafe Gradiva

Doar mami tine bebe in burta ei (I)

by Cafe Gradiva
8 octombrie 2020
Criminalii vor fi vindecati de psihoterapeuti?
Cafe Gradiva

Criminalii vor fi vindecati de psihoterapeuti?

by Cafe Gradiva
8 octombrie 2020
Load More
Next Post
Nu cumva prin psihanaliza ii putem scapa psihanalizei?

Nu cumva prin psihanaliza ii putem scapa psihanalizei?

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sunt de acord cu Termeni şi condiţii şi Acord de confidenţialitate.

Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva!

Ca la carte

Franz Ruppert despre trauma si psihoterapia traumei
Cafe Gradiva

Franz Ruppert despre trauma si psihoterapia traumei

1 mai 2025
7 octombrie 2009: A apărut în premieră cartea interzisă, „The Red Book” de C. G. Jung
Cafe Gradiva

7 octombrie 2009: A apărut în premieră cartea interzisă, „The Red Book” de C. G. Jung

8 octombrie 2020

Terapeuţi

Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti, sector 4

11 august 2024
Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti, sector 4

26 martie 2025
psihoterapeut Teodora Dobrescu în Bucureşti

Psihoterapeut Teodora Dobrescu în Bucureşti, sector 3

25 aprilie 2025
psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov

Psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov, Carpaţilor 13

28 mai 2023
Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa

Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa, Traian 70

28 mai 2023
Cafe Gradiva - Psihoterapie, psihanaliza, psihiatrie, psihologie

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.

Urmăreşte-ne

Caută terapeut

Psihologi | Braşov | Bucureşti | Sector 4 | Constanţa | Psihoterapeuţi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Sector 4 | Constanţa | Psihoterapeuţi psihanalişti | Bucureşti | Sector 4 | Constanţa

Psihologi online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihologi la telefon | Psihoterapeuţi online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihoterapeuţi la telefon | Psihoterapeuţi psihanalişti online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihoterapeuţi psihanalişti la telefon

Primeşte Cafe Gradiva pe email

  • Despre
  • Autori
  • Termeni şi condiţii
  • Acord de confidenţialitate
  • Cookies
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

No Result
View All Result
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Gradiva Podcast
  • Cauta terapeut
  • Terapeut? Înscrie-te!
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

Utilizăm module cookie pentru a vă asigura că beneficiați de cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Mai mult aici.
×