Curs de formare în psihoterapie psihanalitică & Curs de formare în consiliere psihologică psihodinamică - ÎNSCRIERI 2022

  • Despre
  • Autori
  • Parteneri
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact
Sustine Gradiva
 
Cafe Gradiva
Cauta terapeut
Promovează-ţi evenimentul
  • Prima pagină
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Psi
    • Psihoterapie
    • Psihanaliză
    • Psihiatrie
    • Psihologie
  • Cultură
  • Societate
  • Podcast
No Result
View All Result
Cauta terapeut
Promovează-ţi evenimentul
  Curs de formare în psihoterapie psihanalitică & Curs de formare în consiliere psihologică
– înscrieri 2022 >>>
No Result
View All Result
Cafe Gradiva
No Result
View All Result
Caută terapeut | Promovează-ţi evenimentul
Home Cafe Gradiva

Să mori e ca un televizor care se opreşte

Cafe Gradiva by Cafe Gradiva
in Cafe Gradiva
2
Să mori e ca un televizor care se opreşte
Share

Citeştedespre

Bruno Clavier copilul moarte viata

Bruno Clavier: Când copilul întreabă despre viaţă şi moarte

28 februarie 2022
Imortalitatea, credinţa şi consolarea existenţială

Imortalitatea, credinţa şi consolarea existenţială

22 noiembrie 2020
Moartea ne distruge, ideea de moarte ne salvează

Moartea ne distruge, ideea de moarte ne salvează

22 noiembrie 2020

Am sa incep cu copilaria ideii de moarte, asa cum s-a format ea initial in mintea mea, cand aveam 5 ani. Murise un strabunic pe care nu-l vazusem decat o data. Lumea nu era prea indurerata, dar nici vesela. Nu intelegeam ce se intampla, am intrebat-o pe mama:

ce inseamna sa mori?

si mi-a raspuns:

e ca un televizor fara curent, nu se intampla nimic, dimpotriva totul se opreste. 

Dar nu eram convinsa ca nu e ceva totusi rau, asa ca am vrut o confirmare:

Dar eu n-am sa mor, nu-i asa?

Am fost dezamagita de raspuns. Apoi:

dar tu mami, n-ai sa mori?…
si cine o sa aiba grija de mine?…
vei fi mare atunci, iti vei purta singura de grija …
dar eu nu vreau sa mor niciodata, vreau sa traiesc si eu si tu si tu sa ai grija de mine.

Nu credeam ca am sa-mi doresc vreodata sa mor.

Dar dupa o serie de evenimente nefericite din viata mea, cu care incercasem sa lupt, eram lipsita de vlaga. Imi intrerupsesem facultatea, pierdusem speranta ca voi face ceva vreodata, imi pierdusem capacitatea de concentrare, dormeam mult, foarte mult, mancam mult, iar cand eram treaza ma intrebam:

oare imi voi reveni vreodata? Oare voi reusi sa fiu din nou un om normal?

ma gandeam ca poate voi reusi sa adun atat putere cat sa ma sinucid. Ar fi fost singurul mod de a scapa. Chiar ma gandeam:

Si daca o sa mor cum ar fi? Mare paguba, ar muri o grasa ratata…

Eram interesata de stirile din mass-media legate de subiect, mai ales ma interesa cum ar trebui s-o fac sa-mi iasa. Urmaream stirile cu sinucideri. Dar n-am avut puterea, nu ca nu mi-as fi dorit, nu ca nu as fi avut motive, dar pur si simplu determinismul instinctului de conservare a fost mai puternic decat ratiunea mea. Ciudat, cand ma simteam bine ma gandeam ca poate ma voi reincarna intr-o pasare, imi imaginam scenarii cu mine libera, zburand, dar acum nu credeam decat ca ma voi anula, ca voi anula suferinta, ca toata tortura va inceta astfel. Mi-am imaginat atatea scenarii cu mine moarta. Aveam cosmaruri in care incercam si nu reuseam, cosmaruri in care ma sufocam, si ma trezeam transpirata si parca electrocutata.

Citeam Cioran mult, imi placea mai ales:

ii inteleg pe cei care nu mai vor sa indure. Te uiti in jurul tau si nu gasesti nimic de care sa te agati. Cel mai simplu e sa nu mai fii, sa nu fi fost niciodata.

Freud spunea:

n-am sa inteleg ce tip de nebunie ar face un om sa vrea sa se omoare,

dar eu nu credeam ca e nebunie, ci un exces de luciditate.

Familia nu ma intelegea, ba chiar ma blama si sincer ma saturasem sa mi se tina predici despre vointa sau sa mi se reproseze ca sunt lenesa. Nu mai aveam nimic in mine, eram goala inauntru si fara sens. Uneori incercam sa umplu golul cu alcool. Imi reusea, alteori insa eram si mai pustie si neputincioasa in fata fricii.

Cineva, intr-o discutie virtuala, m-a intrebat:

si daca acum ai fi fost moarta?

Sincera sa fiu nu ma gandesc cu spaima la ideea mortii nici acum. Acum as fi fost linistita sub pamant. Dar, singurul lucru la care ma gandesc e ca as fi pierdut sansa la mai bine. Ma gandesc ca ar fi fost nedrept ca eu sa nu ma descurc in viata. In viziunea mea moartea inseamna 0. Era pacat sa pierd plusul. Ar fi fost doar trist ca n-as fi putut sa ma descurc mai bine.

Nu, nu mi-e frica de moartea propriu zisa, ci doar de suferinta. Probabil daca trecand strada n-as risca decat ori sa mor ori sa scap nevatamata, as traversa mai neglijent. Uneori ma gandesc la cand voi fi batrana – mi-e groaza daca voi fi neputincioasa, la mana nepotilor? Alteori ma gandesc ca nu voi depasi 30 de ani. Ciudat, ultimul scenariu imi pare mai plauzibil: cand e sa vizualizez ultima mea scena, sunt eu moarta de tanara, nu pot sa ma vizualizez batrana decat daca-mi fortez imaginatia. E doar o chestiune de vizulizare: cum te vezi moarta? Cred ca voi muri de mana mea… nu stiu cum si de ce si daca va fi adevarat, dar asta gandesc…

Probabil ca obsesia apocalipsei este un substitut pentru obsesia sinuciderii, poate de aceea ideea apocalipsei este atat de populara, eterna. Vine un sfarsit al tuturor, dar din exterior, pentru ca instantele interioare nu ar accepta moartea auto-provocata. Totul se termina intr-o nota justitiara, dar se termina.

Revenind, daca ar fi adevarat, atunci tablourile mele ar ramane sa fie aruncate. Nu cred ca familia mi-ar respecta ultima dorinta, sa le arda. Nu am prieteni in adevaratul sens al cuvantului, doar colegi. Doamne, niste mazgaleli totusi sa aiba atata valoare emotionala, incat sa ma gandesc la ele primele, daca e sa fac o balanta?

Nu, hotarat lucru, odata ce ai ajuns sa te gandesti la moarte, atat de intens, nimic nu va mai fi ca inainte. Ceva in mine s-a rupt atunci. Moartea e o eliberare, nici macar o sansa la renastere, nu cred in viata de apoi, ci doar sfarsitul unei agitatii a fricii. Cu toate ca dupa aceea nu voi mai exista, nu ar conta ce a fost inainte, totusi ma gandesc ca ar fi pacat sa pierd putinele lucruri frumoase de aici, odata cu mine ar muri amintirile mele. Dar poate ar fi mai bine ca franturi dintr-o lume care nu mai este sa dispara, sa se elibereze si ele.

Dar moartea cuiva drag? Candva as fi perceput sinuciderea altcuiva drept un exemplu, dar la o distanta considerabila de trauma, afland ca ea nu mai este am simtit un nod in gat, de parere de rau ca cineva, mai bun decat mine, mai inteligent decat mine, cu studii pe care eu nu le aveam, care daca n-ar fi fost chinuit in interior ar fi facut cu siguranta mai mult decat mine, pana la urma nu a mai putut. Am plans mult, seara inainte sa adorm. Singura persoana care stia de mine, care nu ma judeca, doar isi permisese sa imi atraga atentia ca beau cam mult, chiar daca nu eram alcoolica in sensul adevarat al cuvantului.

Ciudat ca mi-e frica tot timpul de la lucrurile marunte, pana la proiecte mari, ca ma gandesc ca moartea ar fi liniste totala, dar in acelasi timp ma tem ca as putea pierde ceva, desi nu mi-e prea clar ce. Probabil in sinea mea inca mai cred ca viata ar avea ceva sa-mi ofere.

Oamenii care nu au trecut prin asa ceva nu inteleg. Si judeca. Daca pentru ei viata a fost buna inseamna ca ceilalti meritau sa sufere pentru ca erau lasi, nu?

Astept sa vad in ce circumstante voi muri, e o curiozitate bolnava, dar pana la urma gandul mortii a fost prezent in viata mea. Dar inca mai sper ca pana atunci sa traiesc si zile mai bune.

Mary

www.cafegradiva.ro

Curs de formare in psihoterapie psihanalitica & Curs de formare in consiliere psihologica psihodinamica – inscrieri 2022 Curs de formare in psihoterapie psihanalitica & Curs de formare in consiliere psihologica psihodinamica – inscrieri 2022 Curs de formare in psihoterapie psihanalitica & Curs de formare in consiliere psihologica psihodinamica – inscrieri 2022
Tags: autor: Marymoarterubrică: În atenţie

  Şi pentru că tot sunteţi aici…

...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.

Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua.
 Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim! 

Sustine Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.

Citeşte şi

Cine își amintește când și-a dat seama prima dată că urmează să moară?

Cine își amintește când și-a dat seama prima dată că urmează să moară?

by Alexandra Frîncu
23 noiembrie 2020
Managementul terorii: sens, existență și mortalitate în conștiința umană
Cafe Gradiva

Managementul terorii: sens, existență și mortalitate în conștiința umană

by Alexandra Frîncu
23 noiembrie 2020
Divortul, rit de trecere pentru calatoria interioara
Cafe Gradiva

Divortul, rit de trecere pentru calatoria interioara

by Cafe Gradiva
22 noiembrie 2020
Load More
Next Post
Discuţie psihanalitică despre filmul „Captivi de Crăciun”, sâmbătă de la ora 16

Discuţie psihanalitică despre filmul "Captivi de Crăciun", sâmbătă de la ora 16

Comments 2

  1. Omar says:
    11 ani ago

    Greu de comentat, dar poate toti avem momente in care trecem mai usor peste neplacerile din juru nostru cu gandu ca intr-o zi totu se opreste, linistea aia din miez de noapte cand stingi televizoru.

    Răspunde
  2. carmen apopei says:
    11 ani ago

    Eu ma gandesc la Winnicott, care spunea ca cei care se sinucid au fantasma ca vor supravietui, doar suferinta va dispare. Chiar din exemplul cu televizorul, doar poti sa-l repornesti, repara, chiar daca se opreste.Si din experienta mea practica intr-un serviciu de reanimare, pot sa afirm ca nimeni nu-si doreste cu adevarat sa moara.
    Cea mai mare grad de cunoastere asupra mortii este ca de fapt nu stim nimic despre moarte. Si orice ar fi, merita mai mult sa traiesti decat sa mori.

    Răspunde

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sunt de acord cu Termeni şi condiţii şi Acord de confidenţialitate.

Curs de formare în psihoterapie psihanalitică & Curs de formare în consiliere psihologică psihodinamică Curs de formare în psihoterapie psihanalitică & Curs de formare în consiliere psihologică psihodinamică Curs de formare în psihoterapie psihanalitică & Curs de formare în consiliere psihologică psihodinamică

Primeşte Cafe Gradiva pe email

Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva!

Ca la carte

Numinosul si pierzania – despre clivajul banului ca expresie a continuturilor sociale inconstiente
Cafe Gradiva

Numinosul si pierzania – despre clivajul banului ca expresie a continuturilor sociale inconstiente

8 octombrie 2020
7 octombrie 2009: A apărut în premieră cartea interzisă, „The Red Book” de C. G. Jung
Cafe Gradiva

7 octombrie 2009: A apărut în premieră cartea interzisă, „The Red Book” de C. G. Jung

8 octombrie 2020
Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva!

Terapeuţi

Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa

Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa, Traian 70

13 aprilie 2022
Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti, sector 4

13 aprilie 2022
psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov

Psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov, Carpaţilor 13

13 aprilie 2022
Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti, sector 3

13 aprilie 2022
Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.

Urmăreşte-ne

Caută terapeut

Psihologi | Braşov | Bucureşti | Sector 4 | Constanţa | Psihoterapeuţi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Sector 4 | Constanţa | Psihoterapeuţi psihanalişti | Bucureşti | Sector 4 | Constanţa

Psihologi online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihologi la telefon | Psihoterapeuţi online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihoterapeuţi la telefon | Psihoterapeuţi psihanalişti online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihoterapeuţi psihanalişti la telefon

Primeşte Cafe Gradiva pe email

  • Despre
  • Autori
  • Termeni şi condiţii
  • Acord de confidenţialitate
  • Cookies
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

No Result
View All Result
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Gradiva Podcast
  • Cauta terapeut
  • Terapeut? Înscrie-te!
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

Utilizăm module cookie pentru a vă asigura că beneficiați de cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Mai mult aici.