Şi pentru că tot sunteţi aici…
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
Cand ma gandesc ca mereu cand discutam cu ea, ea era cea care incerca sa ma incurajeze, era una dintre putinele persoane care nu ma considerau nebuna cand ii spuneam ca nu cred ca apuc 30 de ani, ca imi doresc sa mor. Odata am vrut sa o chem la mine, ma gandisem ca daca eu am cosmaruri si ea are daca am dormi impreuna odata mi-ar fi mai usor, dar maica-mea nu m-a lasat. O singura data a venit pe la mine, mama a antipatizat-o din prima…
http://dupaora25.blogspot.com/2011/10/motivare.html
Mary
Un subiect dureros, inca, cel putin in ce ma priveste. Pacat…
ii doresc Anei sa-si gaseasca linistea acolo unde este!
am fi vrut s-o avem astazi printre noi…