 |
De o scurta vreme incoace am inceput sa privesc moartea cu ochi buni. Dar nu cu sensul expresiei, ci literal. Cu ochi buni, cu care privesc mai clar in Viata, fapt ce ma face mai prezenta, mai vioaie. Ma gandesc des la moarte, in sensul in care viata o implica.
Pana nu demult ziceam „moarte”, „inmormantare”, „mormant” fara incarcatura afectiva. Luam cuvintele in forma asta si le aruncam in propozitie, goale de continut.
Sa mori tu ca…!,
Mi-e lene de mor.
s. a., cu un somnambulism general si mimetic. Apoi am constatat ca este o tendinta generala, aceasta de a aduce moartea fara Moarte in discutie. Mai ales in cercul meu de oameni cunoscuti, tineri si post-adolescenti (da, acesta este un detaliu relevant acestei conduite ignorante). Mai ales a oamenilor care nu au vazut cum arata Moartea pe chipul unui om… Care nu inteleg cum e un om „pe moarte”, in agonie. Care nu au vazut nicio fata schimonosita de durere, iar in putinele clipe de ragaz… privirea in care se vede o disperare care parca e dincolo de capacitatile noastre de cuprindere cu mintea. E atat de groaznic ca oamenii chiar au nevoie de morti stilizate, ironizate. Ca sa treaca dintr-o durere profunda intr-un amuzament euforic, nevroticeste, asa. Ca Mitos Micleusanu (Planeta Moldova) care canta cu umor
Intre patru scanduri / Nu mai stai pe ganduri.
Ca-n filmele in care apare Moartea cu coasa si cu gluga pe cap, al carei chip nu e aratat, dar se intuieste stalcirea ei grotesca. La aflarea vestii despre moartea unui vecin, o femeie spune:
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Imi pare rau de mor.
In timpul pregatirii pentru inmormantare o alta ii zice sotului:
Lasa graba cu x lucru, ca nu moare nimeni!
Moartea e Angoasa, cea mai angoasanta dintre angoase. Sunt numeroase reprezentarile vietii de dupa moarte, insa angoasa creste si mai mult cand stim ca niciuna nu a fost confirmata sau infirmata. Iar acum inteleg lucrurile putin diferit: habitudinile verbale care implica moartea au la baza, poate, un scop detensionant. Numind moartea iei o anume distanta fata de ea.
De o scurta vreme ma pregatesc sa Traiesc, in numele Mortii.
Foto: Tom Bennett, Sleepwalking 19, 2008
Vreau sa va atrag un pic atentia si asupra acestui text 🙂 mai putin teoretic, mai putin clinic si mai mult literar pe care eu l-as incadra de fapt psihanalizei aplicate. Autoarea explica dinamica inconstienta (mai incarcata de afect sau mai fara de afect) a folosirii cuvintelor si expresiilor noastre cotidiene pe tema mortii. In acelasi timp, insusi textul Ruxandrei Bunea ne transmite afect puternic dar ne ajuta sa luam si distanta de el concomitent, adica ne aseaza afectul acolo unde trebuie, mi se pare mie. 🙂 Cei care au vazut fata persoanelor in agonie simt nevoia sa povesteasca cu lux de amanunte aceste scene, fie ca muribundul le era ruda apropiata (parinte sau bunic), fie doar vecin sau cunoscut si s-au aflat in incapere pentru ca rudele primesc de obicei puhoi de lume in jurul celui ce nu mai are decat cateva clipe. Este impresionant sa ii asculti pe acesti oameni care au asistat un muribund! Scena respectiva este inregistrata in memorie si pastrata ca un lucru de mare pret dar am observat ca nu este uitata sau ignorata ci ramane destul de activa adica se face din cand in cand apel la ea. Dorin, transmite-i autoarei ca mi-ar placea sa mai citesc texte scrise de ea!
Gand la gand, i-am spus deja 🙂
Depinde de felul in care aceasta "moarte" este reprezentata intr-un anume discurs. Pentru ca ar fi incorect sa reprezentam "moartea" ca fiind aprioric-atemporala. Evident ca reprezentarea acestui concept depinde de conditiile istorice si cultural-sociale dintr-un anumit timp si spatiu.
Pot exista mai multe feluri in care o anume societate isi reprezinta moartea. Avem moartea senzuala, moartea eroica, moartea intima si delicata sau..moartea infricosatoare – in care, e drept, numele ii e rostit spre indepartare.
Deci nu doare reprezentarile vietii de dupa moarte sunt numeroase, ci si reprezentarile mortii, a acestui act fiziologic.
super articol !
recomand filmul documentar Flight from Death: http://www.flightfromdeath.com/synopsis.htm si cartea http://www.amazon.com/Denial-Death-Ernest-Becker/dp/0684832402