Este una despre nonsens si despre aparitia unui conflict aparent fara origine si fara posibilitate de a fi oprit
– mi se par cuvintele care au dat nastere „conflictului” cu anonimul. Este foarte interesant cum reactioneaza grupul (de cititori) la intruziunea unui anonim. E ca un atac declansat de nimeni (de un anonim). Anonimul nu are un nume, el poate fi oricine. Il puteam considera o portavoce? Ca si cum o voce din multime striga ceva. Nu stim cine a strigat, nici nu reusim sa aflam pentru ca la intrebarile
Cine esti? Ce ne intrebi? Ce vrei sa ne spui?
nu mai raspunde nimeni.
Dincolo de a ne apara (ca si grup) de intruziunea si atacul anonimului, Ioana ne propune sa raspundem la intrebarea pusa de el sau macar sa reflectam la ea. Este vorba (in real sau in realitatea interioara) de o suferinta. Cineva (anonimul) s-a simtit el insusi atacat, lipsit de protectia confidentialitatii, incercand sa se protejeze prin anonimat. Poate ca prezentarea Cristinei l-a speriat prin faptul ca parea foarte reala? Poate pentru ca este vorba de copii si ei trebuiesc protejati?
Ce credeti?
Comentariu de Anca Munteanu la articolul „A fost trimis un acordeon si a inceput razboiul” de Cristina Călărăşanu
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
