KINOTERAPIA De Sărbători programăm un film clasic, probabil cel mai difuzat în aceste zile pe canalele americane de televiziune de câteva decenii încoace, inconturnabilul It’s a Wonderful Life / Viaţa e minunată al lui Frank Capra din 1946. Un film poate prea dulce pentru unii, precum cozonacul de Crăciun. Dar cred eu totuşi că frumos, având parfumul de scrisoare veche al unei epoci în care America încă mai credea în familie şi în valorile tradiţionale ale comunităţii, ţinându-şi angoasele la sertar, încuiate cu cheia de pe tocul uşii. Un film care se bucură, esenţial, de farmecul incoruptibil de băiat bun al lui Jimmie Stewart.
Despre Viaţa e minunată, criticul de film Tudor Caranfil scrie în impozantul său Dicţionar universal de filme (unic la noi, îl deschid destul de des pentru a afla o părere cu personalitate, chiar dacă uneori nu sunt de acord) că e
tratat sub forma unei comedii, trecute prin toate modalităţile umorului, „film negru”, comic chiar şi în cruzime.
Şi ne indică şi o secvenţă-rapel:
dialogul hipersentimental al lui George cu frumoasa dezbrăcată ascunsă după un boschet, scenă în care filmul schimbă de trei ori tonul şi ritmul.
Vizionare plăcută! Şi sărbători frumoase, viaţa e minunată.
