La Revolution commencera lorsque la psychanalyse recontrera l’anarchie
Afişe de la toaleta Universităţii Paris VII şi de pe străzile pariziene – foto primite de la corespondenta şi muza noastră specială de la Paris, Alexandra.
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Şi pentru că tot sunteţi aici…
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.
Mi-e dor de nebunia revolutionara a francezilor! Ce pacat ca nu putem fi si noi asa…
10 puncte pentru muza 🙂
He he he!
Interesant ca arta. Mai precis "arta teoretica" despre care tocmai am publicat recent o lucrare:
http://www.amazon.de/Basics-Theoretical-Art-theoretical-conceptualism/dp/3846540420
Ca teorie e de discutat. Mai intai, psihanaliza nu are nici o legatra cu anarhia nici in arta, nici in terapie si nicaieri. Imi vine in minte trecerea de la dadaism la suprarealism la inceputl lui XX facuta prin psihanaliza. Daca dadaistii erau anarhisti convinsi si au lasat in arta lor intamplarea- suprarealistii dimpotriva au adoptat neodeterminisml (eventual mecanicismul) pulsional in defavoarea nondeterminismlui/anarhismului. Aanarhia insasi este un concept mai curand clasic iar in materie de politica nu poate conduce decat la inlocuirea brumei de libertate a democratiei cu sistemul politienesc sau chiar cu dictatura. Anarhistii cu state veki insisi si-au dat seama ca protestele violente de strada intaresc statul politienesc de aceea noile crente (vezi occupy wall-street) merg pe idea de calm/iubire/comuniune. Dar luat la bani marunti, acest concept n se potriveste nici la vieloentii din anii 60 si cu atat mai putin la occupisti contemporani carora mijloacele mass-media nu mai stiu cum sa ii asocieze cu violenta…
Nu vreau sa insist prea mult pe aceasta tema…, insa psihanaliza nu poate sustine nici anarhia si nici violenta de strada (care e oricum altceva decat anarhia deci) dupa cu ea insasi nu incurajeaza acting-outul ci insightul. Dimpotriva tocmai capitalismul este cel ce incurajeaza punerea nedigerata in act a pusiunilor ("poftiti va rog" ) pentru ca apoi sa incarce consumatorul cu obligatii si sa il inrobeasca. Asta e reteta sclavagismului modern spre deosebire de cel clasic facut cu amenintarea armelor.
Apoi in aceste imagini nu vb. de o psihanaliza politica (cel putin nu asa cum o va eu) ci de o "politica influentata de unele idei psihanalitice". Am pus sintagma in ghilimele pt ca e clar ca politica nu face omul simplu decat cu obiectee marunte pe care le detine. Politica o fac cinicii. Adica scalavagistii. Interesul lor este inrobirea prostimii si crearea iluziei de libertate, fraternitate , egalitate (de sanse eventual- daca tot suntem pe taram francez) pentru acesti robi. Dar atata timp cat tulburarile psihice insele se datoreaza sclavagismului (consolidat transgenerational) atunci psihanaliza si politica vor ramane ca apa si uleiul. Politica si strategiile de marketing, PR (& stuff) imbolnavesc mental robul, iar psihanaliza are interesul (cel putin la nivel declarativ) de a-l vindeca. (Oricum ar fi, daca nu il ruineaza, sigur nu il impolnaveste mai rau decat a fost inainte de a lua ontact cu ea).
O psihanaliza politica asa cum o vad eu este o psihanaliza care trece dincolo de minciunile microfamiliale ale simptomului personal si analizeaza minciunile macrofamiliale globale ale institutiilor statului. In fond institutiile statului sunt simptome colective identice cu cele personale, cu beneficiu primar si secundar si cu tot tacamul cunoscut. Unii sociologi le-au mirosit insa a ramas prea prinsi in factorul formal ignorand mai mlt sa mai putin pe cel psihologic. E mult de zis, dar vad ca deja m-am lungit pra mult cu acest comment si risc sa il transform in articol de blog 😉 .