Staircase Somnambulism se intitulează proiectul din 2011 care s-a desfăşurat pe treptele Clădirii Hamilton a Denver Art Museum: două dansatoare, Jaimie Henthorn şi Elizabeth LeBlanc, au urcat ca în transă în ritmul percuţionistului Andrew Nast.
Explorând un spaţiu – aşa cum s-a spus – de o „complexitate vertiginoasă”, coregrafia celor două dansatoare a pus în evidenţă aspectul de sugestie monumental-clasică – al unei scări totuşi moderne, cu o arhitectonică neaşteptată, zigzagată, dar în acelaşi timp repetitivă. Trimiterile explicite sunt la opera Dansul vrăjitoarei a coregrafei expresioniste germane Mary Wigman şi la capodopera expresionistă din 1920 a lui Robert Wiene, somnambulescul film Cabinetul doctorului Caligari.
Atât prin mişcările lente (onirice, exagerate amplu, ca-ntr-un vis) şi prin tensiunea dramatică indusă de percuţionist, cât şi prin echipamentul (îndeosebi peplumul comun, atemporal, „înfăşurând” mişcările ca într-un determinism ori supradeterminism latent) şi machiajul nocturn, extenuat, ca dintr-altă lume a dansatoarelor – efectul total este unul al halucinării şi totodată al unei coerenţe-ca-şi-în-stare-de-veghe, descriind la un nivel existenţial un somnambulism indiferent la înălţimile şi pericolele (unghiurile ascuţite şi planurile înclinate) ascensiunii.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
