Conform rezultatelor unui studiu longitudinal desfăşurat pe durata a doi ani de cercetători din Statele Unite, Singapore şi Hong Kong, şi realizat cu peste 3 000 de elevi voluntari din Singapore, de şcoală elementară şi secundară – dependenţa de jocurile video are efecte ca depresia, anxietatea şi fobia socială. Şi se reflectă de asemenea prin scăderea notelor şcolare.
Printre rezultatele publicate în numărul din ianuarie 2011 al Pediatrics, periodic al American Academy of Pediatrics, se specifică şi faptul că multe ore dedicate jocurilor video, precum şi competenţele sociale scăzute şi impulsivitatea creează condiţiile transformării elevilor în jucători patologici. În cadrul studiului, jucători patologici au fost consideraţi cei care au început cu o medie de 31 de ore de joc săptămânal, spre deosebire de jucătorii care nu au devenit niciodată patologici şi care au început cu o medie de 19 ore de joc săptămânal. S-a constatat că numărul jucătorilor patologici din Singapore se încadrează în media globală, care e în jur de 9% (între 7-11%), ceea ce justifică unele pretenţii de generalizare a rezultatelor studiului, atâta vreme cât cultura de provenienţă a elevilor pare să nu conteze.
Concluzionând, cercetătorii au arătat că rezultatele studiului par să întărească ideea că dependenţa de jocurile video este o adicţie la fel ca altele, ce poate dura ani de zile, ci nu doar un co-simptom al unor afecţiuni precum depresia sau anxietatea.
NEWSLETTER Cafe Gradiva
peste 3 000 de abonaţi
Aflaţi pe email despre evenimentele, articolele, ideile şi interpretările cu sens.
EMAILUL DV.
Dorin! Aplici strategii de marketing? Repeti oferta cu imbunatatiri? 😉 S-a mai discutat parca acum 2-3 ani pe Gradiva tema asta si n-am fost de acord 😀 Jocurile fac copiii mai inteligenti.
Serios vorbind, desi imi afecteaza cariera (probabil ca va trebui s-o abandonez si pe asta…), trebuie sa recunosc dupa acest timp de cand am dezbatut faptul ca jocurile video incep sa devina un pericol social. Shooterele inghit incet incet totul si ideea de joc se pierde in aceea unei competitii ciudate ce nu mai are legatura cu ideea de joc ca "terapie prin teatru" (sa zicem) ci cu ideea de joc .
Am detaliat aceste idei aici:
http://baldovinconcept.blogspot.com/2012/01/jocurile-video-un-simptom-al-societatii.html
[se pare ca iar m-ai inspirat un articol de e propriul blog 🙂 ]
Draga Gabriel, ma bucur ca te inspiram! Vezi, intrebarile trebuie totusi puse. Aceasta chestiune a jocurilor video era deci transata? N-am avut impresia… Oricum, an de an apar studii si cercetari la tema, uneori contradictorii, acesta este doar unul dintre ele.