O putem determina pe baza unei cercetări şi a articolului „The Fall of Freud” de pe excelentul blog Neuroskeptic, din urmă cu un an. Această cercetare a avut ca bază lucrările ştiinţifice publicate pe diferite subiecte în PubMed, în perioada 1960-2009, aşadar timp de jumătate de secol.
Se poate constata astfel că interesul ştiinţific pentru psihanaliză este în ultima vreme în scădere, după un vârf în 1968 (termenul de „psihanalitic”); astăzi, numărul lucrărilor referindu-se la psihanaliză a scăzut la 10%. În acelaşi timp, numărul referirilor la psihoterapia cognitiv-comportamentală a crescut spectaculos la sfârşitul anilor ’80, l-a depăşit pe cel al referirilor la psihanaliză în 1993, iar în prezent este printre cele mai ridicate.
Aşa cum se poate vedea din grafic, clasamentul referirilor este astăzi următorul (pe baza termenilor propuşi, iar uneori cu mari diferenţe între o poziţie sau alta): „anxietate”, „antidepresive”, „schizofrenie”, „psihoterapie cognitiv-comportamentală”, „antipsihotice” – şi, la mare distanţă: „psihanalitic”, „psihanaliză”, „psihodinamic”, „contratransfer” şi „Oedip”.
Ce haioase sunt graficele astea! Mie mi se pare ca psihanaliza e cam tot pe acolo, sigur, a scazut putin, iar CCt-ul a inregistrat o crestere simtitoare. Insa curba cea mai evidenta tine de anxietate sau psihodinamica…Care dintre ele oare? Cred totusi ca anxietatea a crescut exponential in ultimii 25 de ani. Cine crede ca anxietatea se trateaza cu relaxare se poate duce la CCt…
Buna seara, m-ati putea ajuta sa-mi lamuresc urmatoarele:
1-cat dureaza o cura psihanalitica? (in medie).
2-cum se stabileste ca s-a terminat?
3-cum se hotaraste finalul ei? (de comun acord, sau e suficient ca unul dintre ei sa zica stop)
4-care ar trebui sa fie indicii ca o cura merge in directia "buna"
Laszlo
@Laszlo:
1 – In medie cred ca cinci ani dar nu stiu sigur… Media nu prea are relevanta pentru fiecare caz in parte pentru ca nimeni nu isi poate propune in mod constient sa se inscrie in medie sau in afara mediei (lucrurile se intampla natural, nu le putem controla). De ce se intampla natural sa existe totusi o medie, e un alt subiect si e mai amplu.
2-3 – Cum apare finalul? Ideal este sa hotarasca de comun acord acest lucru dar imi pot imagina si finaluri mai bruste in care numai unul sa zica "stop" si chiar se intampla uneori, din pacate.
4 – Nu exista o directie "buna" sau "proasta" la modul absolut. Oamenii sunt diferiti, relatiile sunt diferite si ele. Cat timp cei doi mentin relatia si considera ca au ce sa-si ofere, bine, cat nu… Insa, cred ca o directie proasta a curei poate sa fie atunci cand ea se indreapta catre o disolutie prematura, adica ducand catre un final de terapie de nedorit, cauzat de imposibilitatea ca psihanalistul sa il mai ajute pe pacient in conditiile in care acesta din urma simte ca mai are inca nevoie de a fi ajutat. In rest, "directiile" sunt bune toate pentru ca fiecare pacient si fiecare om isi construieste propria lui directie.
V-am raspuns destul de sumar acum, la miezul noptii, insa va mai asteptam cu intrebari.
am inceput o cura psihanalitica de aproape un an de zile si in ultima vreme ma simt rau, am inceput sa am stari ciudate. m-am intrebat daca sa continui sau nu, daca "raul" ar putea fi un semn ca e de rau. 🙂 da, stiu, trebuie sa vorbesc asta cu psihanalistul.:))Laszlo.
@Laszlo: …Neaparat! 🙂 (sa vorbiti) Nu cred ca e "de rau" ci probabil s-a miscat ceva pe acolo; probabil ca nu toate operatiile se pot face sub anestezie.