Imagine a dress, a garment, which you can wear, that will protect you from the world around you. It will guard you from all worldly activities, and will function like a shield, a fence between you and the rest of the world. In the project Defensive Shield the artist Naomi Safran-Hon attempted to create such a barrier in a form of a coat. Using cement, a material that is used in the construction of walls and fences, Safran-Hon creates a personal defense structure. The cement is pushed through green lace that then is stitched together to create a long overcoat. The lace is the structure that holds together the cement. By transforming the cement into a wearable garment Safran-Hon deflated its key quality of strength and stiffness. Thus making the garment’s initial purpose impossible to achieve. Creating an ironic situation whereby the cement, which was supposed to function as a shield, becomes a burden for the person wearing the overcoat.
The title of this piece refers directly to the name of the military operation “Defensive Shield” conducted in 2002 by the Israeli army in the occupied Palestinian territories. By making a link between this military operation and her piece, Safran-Hon raises questions about the quality of defense and its ironic outcome.
Safran-Hon received her MFA from Yale University, and her BA, Summa Cum Laude (highest honors), from Brandeis University. She is also the recipient of Blanksteen Curatorial Fellowship, Yale University, New Haven, CT (2010), Robert Schoelkopf Memorial Traveling Fellowship, Yale University, New Haven, CT (2009), Paul Caine Memorial Award, Brandeis University, Waltham, MA (2008)
IMOCC can be seen Tuesday and Thursday en-route in Manhattan, Brooklyn, Queens and Bronx between 3:00 pm and 6:00 pm, January 23 through February 23, 2012.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Eu inteleg ca haina asta trebuia sa il faca pe Gorzo defensiv si incapabil sa se miste normal. Ar fi trebuit ca haina sa fie o povara. Ar fi trebuit ca haina sa functioneze ca un supra-eu tare, care iti ofera iluzia sigurantei, dar de fapt te inchide intr-un beton rece.
Dar ma uit la pozele astea si Gorzo pare doar foarte fistichiu si cool. Se misca liber si pare foarte incantat de betonul care nu pare rece deloc.
Eu zic ca asta ne zice ca intentia artistei pare subminata de actor! Contextul si personajul schimba radical intentia obiectului de "arta," care nu mai e deloc ce vroia artista de fapt.
Interesant punct de vedere! Care schimba intr-adevar perspectiva. Deci faptul ca Gorzo e prea… beton fisureaza betonul proiectului. Pe de alta parte haina insasi are un anume sic. Si cred ca mai e important si faptul ca, desi lunga / protectoare / anchilozanta, e totusi descheiata, iar Gorzo se misca nonsalant sau asa pare. Nici esarfa de la gat nu prea ne ajuta. Sa intelegem oare totul in cheia unei solitudini mai romantice, de secol XIX?
Asta e Gorzo cel care comenteaza in b24?
Da, scutul protector trebuia sa fie o critica la Israel, si cand colo, Gorzo arata ca un poet romantic, cum zici tu. Asta nu poate decat sa faca betonul cool. Parca imi vine si mie sa port "aparatoarea beton".
Nope! Ala din B 24 e Andrei Gorzo, scriitorul cu o alura firava. Asta e Dumitru Gorzo, un maramureshan dintr-o bucata, decis si concret. Am fo coleg de generatie cu el la facultate si chiar de camera la camin 🙂
Nu stiu daca stiti dar el in acest moment este si institutie. S-a declarat muzeu. asa ca ce face el este un act curato-performativ cu lucrarile altor artisti plimbandu-le prin New York. Smart guy!
@ Baldovin: Si traieste din asta? Placuta ocupatie…
Depinde de noroc, de conjuncturi si de talent. Daca esti un artist penetrant poti sa ai totul. Daca nu, atunci poti sa pierzi totul. O fi ea placuta "ocupatia" insa e cam riscanta sub acest aspect.
Gorzo a ajuns sa traiasca din asrta (!). Noi ceilalti mai trebuie sa ne completam veniturile de prin alte activitati. Si el a cam facut foamea vreo cativa ani cand n-a vandut nimic. Dupa aia i-a mers. I-a mers bine. Cred ca din generatia noastra el e cel mai de succes.
Cum arata haina, o chestiune de gust. Cum si din ce traieste personajul? Din ce se cumpara:) Adica dupa aprecierea care i se da. In acest caz, care ar fi mesajul? Ca o "lipsa a pielii" se poate trata si cu o haina….Eventual se poate si dormi cu ea…
Da, de ce nu, cam asta e ideea și cu terapia prin cuvânt, să-ți recreeze simbolic ceea ce se crede că-ți lipsește. Nu de alta, dar să vezi cam cum ar fi, să nu mori prost, în haina lui "ca și cum" să dormi mai bine…