KINOTERAPIA In aceasta seara vom urmari una dintre capodoperele mute, Luminile orasului, din 1931.
Este filmul meu preferat din intreaga creatie a lui Chaplin, mai inaintea chiar a unui film cotat in general, de critici, deasupra acestuia – Goana dupa aur. Odata cu Luminile orasului am inteles ca exista o specie superioara a melodramei si o impletire care poate fi fireasca a acesteia cu umorul.
Umor care pe alocuri atinge proportii homerice. Imi amintesc ca in anii ’90, cand mergeam la cinemateca, antologica secventa cu Chaplin pe ringul de box starnea hohote de ras nestapanite pana la pierderea luciditatii de catre unii dintre spectatorii inlacrimati din sala de cinema.
Vizionare placuta!
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
