KINOTERAPIA Realizată în 1919, capodopera horror a lui Robert Wiene, Cabinetul doctorului Caligari, marchează, în istoria filmului, punctul relevant de demaraj al expresionismului german cinematografic – cel mai inovator şi mai influent curent al anilor ’20.
Produs de Decla Film Berlin, filmul a avut la lansare nu doar succes de critică, dar şi o fenomenală priză la public, atât în Germania, cât şi pe plan internaţional. La Paris, acest film, care a fost conceput ca o
reprezentare modernă a unui mit din secolul al XI-lea în care un călugăr şarlatan exercită o influenţă stranie şi misterioasă asupra unui somnambul,
a fost proiectat 7 ani fără întrerupere. I-a influenţat enorm pe cineaştii anilor ’30 şi ’40 din întreaga lume şi a fost cotat în diferite clasamente pe locurile fruntaşe. La Expoziţia Mondială din 1958 de la Bruxelles, de pildă, un juriu format din 117 istorici de film din 26 de ţări l-a inclus în topul celor mai importante 12 filme din toate timpurile.
Pe lângă trăsăturile sale pur expresioniste, enumerate şi analizate în nenumărate studii, mulţi istorici consideră ca o invenţie a acestui horror introducerea pentru prima dată în cinematografie a finalului neaşteptat (twist ending, situaţie particulară a plot twist-ului).
Vizionare plăcută!
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
