Atunci cand incepi un proiect, dincolo de ceea ce iti propui sa urmaresti, apar tot felul de alte preocupari, intrebari, teme. O intrebare care se pune in primul rand este ce face filmul, ce efect produce si unde conduce acest efect.
Daca filmul ar fi o fantasma pe care un grup de regizori, scenaristi, actori o propun, atunci el ar avea o bariera. Am iesi de la film cu gandul ca acum suntem in afara lui. Stim cand suntem intr-un vis si cand suntem in stare de veghe. Avem o bariera, o limitare clara intre una si alta. Acest lucru nu se intampla in urma vizionarii unui film. Filmul ramane emotional. Ideatic el este evadat, este „uitat” si poate sa fie analizat prin concepte intelectuale, dar nu si afective. Putem sa vorbim cu mai multa usurinta despre diferite concepte pe care sa le punem in legatura cu un film decat despre starea proprie de atractie sau respingere.
Modul de a rezolva acest conflict este dat de arta. Ea propune o alta valoare care sa exprime „gustul” si sa faca posibila o pozitie proprie. Filmul rascoleste adanc afectele si continuturile inconstiente. Faptul ca dupa un film apare un vis face ca aceasta traire sa fie puternica. Faptul ca in grup apar vise care vorbesc despre ceea ce s-a intamplat ne permite sa consideram ca impactul sau este dincolo de zona de mediere si de cea fantasmatica. Poate ca ma apropii prea mult de suprarealism.
Sa observam ceea ce se intampla si aceasta este, pana la urma, experienta Proiectului „Grupul si filmul”. Ne asezam intr-o pozitie pasiva, pe un scaun. Grupul mai vorbeste ceva si apoi se aseaza tacerea. Se inchide lumina. Contactul cu realitatea obisnuita, cu realul mai bine zis si atentia pentru cel de langa scade treptat. Este si scena care are loc in fiecare cinema din lume. Nu si la televizor, unde impactul publicitatii ca si cadrul „casei” nu permit acest lucru la fel de puternic. Apar niste personaje, niste umbre care incep sa faca diferite lucruri, de obicei sa „conflictualizeze”, daca pot inventa acest verb. Continuturile proprii inconstiente devin libere si cenzura scade semnificativ. De aici incepe o asezare in „afect”, asa cum este in propria persoana. Ne plasam la un nivel preconstient, dar in care nu stim ce se intampla in fapt. Din aceasta perspectiva putem localiza filmul la un nivel preconstient.
In alta ordine am putea spune ca supraeul joaca un rol scazut pentru ca suntem la film, stim ca ceea ce se intampla este un film, iar ceea ce vedem este numai o proiectie. Acest fapt este un continator care permite un travaliu al negativului. Putem sa imaginam, sa continem, sa traim ceea ce in mod obisnuit nu putem sa facem. Este ca o renuntare treptata la propria noastra conexiune cu realitatea, la cenzurile proprii.
Cand am intrat in acest proiect plecam de la ipoteza ca filmul este ca si visul, ca este un vis vazut cu ochii deschisi pe o panza. Imaginea aceasta nu mi se mai pare satisfacatoare. Este ca si cum in realitatea psihica inconstienta se integreaza o scena care nu ne apartine, dar in care intram. Intr-un model biologic ar fi ca intrarea unui virus in organism, unde virusul ar fi filmul prin imaginile si personajele sale, iar organismul ar fi inconstientul propriu. Aici, are loc o reactie de aparare, de eliminare a virusului. Daca virusul este puternic, el continua sa existe si sa se manifeste impreuna cu organismul prin boala. Acestea sunt filmele care raman in memoria afectiva.
Nu te poti opune impactului filmului daca nu poti sa iesi din sala. La prima proiectie si prima intalnire a grupului, reactia la final a fost sa se deschida geamul, sa „se” evadeze. Similar cinematografului. Nu poti pleca din film. El te cuprinde atunci cand gaseste un spatiu inconstient adecvat. Numai in aceasta intalnire intre tine-inconstient si filmul-imagine poti regasi continuturi personale despre tine si continuturi artistice despre film. Este un camp amestecat in care poti regasi originalitatea ta prin film si a filmului prin tine.
Analiza unui film este posibila numai atunci cand se analizeaza bariera de contact dintre tine si realizarea cinematografica. Aici este si diferenta fundamentala dintre film si vis, la vis bariera e clara.
Nu pot sa inchei aceste randuri fara a reitera invitatia celor care vor sa participe la experienta „Grupul si filmul”, sa vedem analitic filmul, ca proces si nu descriptiv.
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.
Mi-a placut foarte mult metafora asta medicala a lui Claudiu, foarte inspirata! :)) Pentru mine, cel putin. Pentru ca exact asa simt eu filmul. Ca pe un virus de care ma vindec mai repede sau mai greu. Exista filme care pur si simplu m-au traumatizat la vremea lor (sau a mea…) 🙂 iar altele pe care am reusit sa le vad a doua sau a treia oara in etape treptate de "dezvrajire" si m-am bucurat. 🙂 Dar trebuie sa mai scriem despre asta… 🙂 Uitam sa va spun: exista locuri libere pentru a participa la proiectul "Grupul si Filmul" si trebuie sa ii scrieti lui Claudiu pe mail. clauganc@gmail.com In ce consta proiectul? Suntem un grup (deocamdata 8 oameni iar locurile sunt 15 in total) care ne intalnim o data pe luna sa vedem un film si sa vorbim despre emotiile pe care le-am trait in timpul vizionarii si dupa. Vorbim apoi despre trairea intregului grup fata de film. Daca exista intrebari (probabil ca da), va putem explica mai multe despre acest demers.
Mi-a placut foarte mult metafora asta medicala a lui Claudiu, foarte inspirata! :)) Pentru mine, cel putin. Pentru ca exact asa simt eu filmul. Ca pe un virus de care ma vindec mai repede sau mai greu. Exista filme care pur si simplu m-au traumatizat la vremea lor (sau a mea…) 🙂 iar altele pe care am reusit sa le vad a doua sau a treia oara in etape treptate de "dezvrajire" si m-am bucurat. 🙂 Dar trebuie sa mai scriem despre asta… 🙂
Uitam sa va spun: exista locuri libere pentru a participa la proiectul "Grupul si Filmul" si trebuie sa ii scrieti lui Claudiu pe mail.
clauganc@gmail.com
In ce consta proiectul? Suntem un grup (deocamdata 8 oameni iar locurile sunt 15 in total) care ne intalnim o data pe luna sa vedem un film si sa vorbim despre emotiile pe care le-am trait in timpul vizionarii si dupa. Vorbim apoi despre trairea intregului grup fata de film. Daca exista intrebari (probabil ca da), va putem explica mai multe despre acest demers.